Povesti

Bunicul a scos de sub saltea un caiet gros, cu coperți de carton roase pe la colțuri, și mi l-a pus în palme de parcă mi-ar fi întins o pâine caldă. — Să ai ce citi când nu m-or mai ține picioarele, mi-a zis și s-a așezat pe marginea patului, gâfâind puțin. Aveam 31 de …

— Luați-i, doamnă, altfel nu-mi vine să cred că mama va fi îngrijită. Mi-a strâns în palmă o pungă de plastic legată cu un elastic, o pungă mică din care se vedeau bancnotele îndoite de câte ori fuseseră numărate. Era trecut de miezul nopții pe secția de interne, iar pe hol nu se auzea decât …

Viscolul urla de două zile când soției mele i s-au rupt apele, iar becul din tavan a pâlpâit o dată și s-a stins de tot. Am rămas în întuneric, cu mâna pe clanță, ascultând-o pe Maria cum geme în camera din spate. Aveam 27 de ani și eram doar noi doi în casa aceea de …

Colegul mai bătrân a intrat în cabinet fără să bată, a lăsat un plic gros pe biroul meu, lângă cana de cafea, și mi-a zis râzând: — Așa se face aici, băiete. Nu fi prost. Aveam 28 de ani și eram în prima lună la spitalul acela dintr-un oraș din sudul țării. Mă cheamă Robert. …

Verigheta nu mai voia să iasă de pe deget. O trăgeam de câteva minute bune, pe holul de la etajul 3 al spitalului de copii din București, cu degetele umede de transpirație și cu inima bătându-mi în urechi. După 10 ani, aurul se subțiase și intrase parcă în carne, iar încheietura mi se umflase de …

Teancul de euro a aterizat pe biroul meu cu un fâșâit surd, exact între rețetar și tensiometru. Bărbatul care l-a pus acolo nici nu s-a uitat la bani. S-a uitat la mine, sigur pe el, cu un colț de zâmbet, ca omul care a mai făcut gestul ăsta de o sută de ori și n-a …

Plicul îl țineam în buzunarul paltonului de când plecasem de acasă, îndoit la un colț fiindcă îl strânsesem prea tare în pumn tot drumul până la spital. Am ajuns pe la 11 noaptea. Coridorul de la Cardiologie mirosea a dezinfectant și a cafea uitată pe-un pervaz, iar neonul de pe hol pâlpâia de parcă stătea …

— Ia banii ăștia și ai grijă DOAR de tatăl meu, lasă-i pe ceilalți. Femeia mi-a strecurat în palmă o pungă de cafea grea, cu sigiliu auriu, și sub ea am simțit colțul tare al unui plic. Mi-a închis degetele peste ele, apăsat, ca la baterea unei înțelegeri. Eram în capătul salonului, lângă chiuvetă, cu …

Baba mi-a apucat mâna cu putere, mi-a îndesat în palmă o batistă legată la colț și a șoptit, ca să n-audă nimeni: „Ia-i, maică, ia-i, că altfel știu eu cum e, mă cauți în fugă și pleci.” Am desfăcut nodul și mi s-a strâns inima. Înăuntru erau bani puși ban peste ban, netezite fiecare bancnotă …

Teancul de bani a aterizat pe masa mea de gardă cu un plesnet sec, fix peste fișa copilului pe care tocmai îl aduseseră de pe câmp. — Pe băiatul meu îl operezi tu, acum, primul, a spus bărbatul. Nu m-a întrebat. Mi-a comunicat. Era trecut de 2 noaptea. De peste 20 de ani port halatul …

Am simțit foșnetul plicului în buzunar înainte să-l văd. Degetele bărbatului mi-au atins halatul, iute, ca și cum ar fi vrut să-mi lase acolo un secret, nu bani. M-am oprit cu palma pe capacul cald al incubatorului și n-am întors capul imediat. — Pentru dumneavoastră, mi-a șoptit. Pentru grija dumneavoastră. Era tatăl băiețelului din boxa …

Chiar înainte să-i pun masca pe față și să-l trimit în somnul acela din care depindea totul, o mână tremurândă mi-a strecurat un plic gros în buzunarul halatului. Era mama pacientului? Nu. Era fiul. Un bărbat de vreo 34 de ani, cu ochii roșii și cu vocea sugrumată, care mi-a șoptit lângă ușa sălii de …

A pus teancul de bani pe biroul meu și l-a împins cu dosul palmei până lângă suportul de pixuri, ca și cum se temea că mi-l ia altcineva înainte să apuc eu. — 200.000, a spus. Sunt toți acolo. Vreau doar ca soția mea să înceapă tratamentul săptămâna asta. Afară, pe hol, se auzeau scaunele …

Mi-a numărat bancnotele în palmă, una câte una, apăsându-le cu degetul mare, de parcă plătea la casă. — Pentru dumneavoastră, a zis, aproape în șoaptă. Ca s-o îngrijiți pe mama mai bine. Mai cu grijă. Ceva în plus față de ceilalți. Știți dumneavoastră cum. Era un bărbat trecut de 50 de ani, cu palton bun …

Sertarul de la biroul asistentei-șefe se deschidea cu un scârțâit pe care aveam să-l țin minte toată viața. În prima mea săptămână acolo, doctorul Dorin l-a tras până la capăt, l-a întors spre mine și mi-a arătat, ca pe niște ouă într-un cuib, plicurile albe aliniate unul lângă altul. — Asta e regula casei, mi-a …