Imaginează-ți un vacarm de mii de păsări care țipă în același timp, pe un câmp de gheață bătut de vânt. În mijlocul acestui haos, un pui mic și flămând își caută mama. Și o găsește. Puii de pinguin își recunosc părinții într-o colonie de mii doar după sunetul vocii, fără să se uite la fața lor și fără să folosească vreun loc anume ca reper.
E una dintre acele povești adevărate din lumea animalelor care îți rămân în minte. Pentru că vorbește despre ceva ce înțelegem cu toții, legătura dintre părinte și copil, mai puternică decât orice zgomot din jur.
Cum reușesc pinguinii să se recunoască după voce
Fiecare pinguin adult are un fel de „cântec de regăsire”, o chemare unică pe care nimeni altcineva nu o are. Secretul stă în faptul că pinguinul emite sunetul pe două frecvențe în același timp, ceea ce creează o amprentă sonoră aproape imposibil de confundat.
Puiul începe să învețe vocea părinților încă din ou, în ultimele zile dinainte de eclozare. Practic, recunoaște glasul care l-a chemat înainte să se nască.
La fiecare întoarcere de la pescuit, adultul își strigă puiul, iar puiul răspunde doar la vocea potrivită. Cercetătorii Thierry Aubin și Pierre Jouventin au arătat, în studii publicate în reviste de etologie, că micuțul reacționează corect chiar și atunci când jumătate din chemare e acoperită de zgomot. Distanța la care recunoaște glasul e de aproximativ 8 până la 10 metri în toiul coloniei.
De ce această abilitate este o chestiune de viață și de moarte
Aici nu e vorba de un simplu talent. Într-o colonie care poate depăși 100.000 de exemplare, un pui care nu își recunoaște părintele rămâne nehrănit, fiindcă fiecare adult hrănește exclusiv propriul pui.
Părintele se întoarce de la mare cu hrana în gușă și are doar câteva minute la dispoziție. Frigul mușcă, aglomerația e copleșitoare, iar fiecare clipă pierdută înseamnă energie irosită.
Dacă un pui își pierde ambii părinți, ceilalți adulți nu îl adoptă. De aceea, recunoașterea vocii înseamnă, la propriu, supraviețuire.
Alte curiozități despre pinguini care îți vor plăcea
Devotamentul acestor păsări nu se oprește aici. La pinguinul imperial, masculul ține oul pe picioare, sub o cută de piele, vreme de aproximativ 65 de zile, în plină iarnă antarctică, fără să mănânce nimic.
În acel timp poate pierde până la 45% din greutate, în vreme ce afară temperaturile coboară sub minus 40 de grade, iar vântul ajunge la 150 km/h. Ca să reziste gerului, masculii se strâng grămadă și se rotesc pe rând spre interiorul grupului, ca toți să prindă căldură.
Multe perechi se regăsesc an de an, tot după voce. Tații pinguini rămân printre cei mai dedicați părinți din toată lumea animalelor.
Reține esențialul despre pinguini și legătura lor cu puii
Iată, pe scurt, ce face ca legătura dintre pui de pinguin și părinți să fie atât de specială:
- Puiul recunoaște părintele doar după voce, niciodată după înfățișare sau miros
- „Cântecul de regăsire” e unic, emis pe două frecvențe deodată, ca o amprentă
- Învățarea vocii începe din ou, înainte de eclozare
- Recunoașterea funcționează de la 8 până la 10 metri, în câteva minute
- Fără ea, puiul ar rămâne nehrănit într-o colonie de mii
E ușor să privești spre câmpurile de gheață și să crezi că acolo, în frig, totul e rece și fără suflet. Și totuși, faptul că puii de pinguin își recunosc părinții într-o colonie de mii doar după sunetul vocii ne arată exact contrariul. Instinctul de a-ți proteja copilul trece peste frig, foame și haos.
Poate de aceea povestea ne emoționează atât de mult. Ne aduce aminte de felul în care recunoaștem și noi, dintr-o mulțime, exact glasul celor dragi. Tu recunoști vocea propriului animal sau a celor apropiați din zeci de alte voci? Spune-ne în comentarii.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.