Bunicile noastre nu aveau cărți de specialitate și nici aparate care să le numere orele de odihnă. Aveau, în schimb, o vorbă pe care o auzeai în fiecare curte de la țară. Se crede că o plimbare scurtă seară, la aer, ajută somnul, iar oamenii o spuneau cu toată convingerea, ca pe un adevăr verificat de o viață întreagă.
Nu era o rețetă scrisă undeva. Era o credință veche, trecută din gură în gură, de la mamă la fiică, prin satele noastre. Hai să vedem ce înțelepciune se ascundea în spatele ei.
Ce se spunea din bătrâni despre mersul pe înserat
Din bătrâni se crede că o tură liniștită prin curte, înainte de culcare, limpezește mintea și ajută omul să adoarmă mai repede. Nu e o dovadă, ci o vorbă păstrată din vechime, repetată seară de seară în gospodăriile de la țară.
Obiceiul se transmitea firesc. Copilul mergea după bunic pe lângă grădină, asculta liniștea și prindea ritualul fără să i-l explice nimeni. Așa ajungea, peste ani, să-l facă și el cu ai lui.
Era legat de tihna de dinaintea somnului. „Cine iese pe prispă pe înserat, doarme ca pruncul”, se spunea. Pasul domol, fără grabă, era văzut ca un fel de rugăciune în mers.
De ce credeau bătrânii că aerul de seară aduce odihnă
Bătrânii spuneau că aerul răcoros al serii „scoate oboseala din trup” și pregătește omul pentru odihnă. Mintea încărcată de griji se descarcă pas cu pas, iar somnul vine mai blând. Astăzi știm că o plimbare ușoară de 15 până la 30 de minute chiar ajută, fiindcă scade ușor temperatura corpului după mișcare.
Important e ca plimbarea să se termine cu o oră, două înainte de culcare. Mersul molcom potolește frământările, pe când efortul mare seară are efect invers, ține mintea trează.
Tot de aceea se făcea după o cină ușoară. O masă grea înainte de somn tulbură odihna, lucru pe care gospodinele îl știau de mult.
Plimbarea de seară și visele liniștite
Se spune că un trup odihnit și o minte împăcată aduc vise mai senine. Mulți bătrâni legau somnul agitat de gândurile rele duse în pat. „Cine se culcă supărat, are vise tulburi”, ziceau, de aceea lumea se împăca înainte de culcare.
Despre vise circulau tot felul de credințe. Se spunea că visele de dimineață „se împlinesc”, iar un vis urât se „spăla” povestindu-l pe o apă curgătoare.
Alte leacuri din bătrâni pentru un somn bun
Pe lângă plimbare, din bătrâni se foloseau și buruieni de leac. Cel mai cunoscut rămâne mănunchiul de levănțică pus sub pernă sau în dulapul cu așternuturi, pentru mirosul lui care alină.
Seară se bea și un ceai cald. Iată ce se folosea mai des prin gospodăriile noastre:
- ceai de tei, băut cald, despre care se spunea că „potolește inima”
- ceai de roiniță, pentru gândurile neliniștite
- un pahar de lapte cald cu o linguriță de miere, care „leagă somnul”
Lumânarea aprinsă la icoană și busuiocul de la grindă întregeau atmosfera de liniște din casă.
Reține din înțelepciunea bătrânilor
Câteva idei simple, ușor de ținut minte, se desprind din toate aceste obiceiuri:
- plimbare scurtă și domoală, după lăsarea serii, terminată cu 1, 2 ore înainte de somn
- cină ușoară și gânduri împăcate înainte de culcare
- levănțică sub pernă și un ceai cald de tei sau de roiniță
Toate acestea sunt păstrate „din bătrâni”, ca o credință caldă, nu ca o rețetă sigură. Pentru problemele serioase de somn, vorba din popor nu ține locul unui consult la doctor.
Și totuși, are ceva adevărat în ea. Se crede că o plimbare scurtă seară, la aer, ajută somnul, iar bunicii noștri o făceau cu drag, în liniștea satului.
Voi ce ați auzit la voi în sat despre somn și vise? Ce leacuri foloseau bunicile voastre ca să doarmă liniștite? Povestiți-ne în comentarii, tare am vrea să le aflăm.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.