Se zice că, dacă adormi cu o dorință în gând, visul îți poate da un „semn”. Așa spuneau bunicile noastre la gura sobei, când lumea se aduna seară și povestea ce a visat. Nu era o dovadă, ci o credință veche, păstrată cu grijă în satele de altădată.
Bătrânii nu căutau explicații savante. Pentru ei, somnul era ceasul în care sufletul se liniștea și „ți se arăta” un răspuns. Hai să vedem cum tâlcuiau ei aceste semne din vise.
Ce înseamnă, din bătrâni, să adormi cu o dorință în gând
Din bătrâni se spune că gândul cu care adormi cu o dorință în gând se așază peste noapte și se poate întoarce în vis ca răspuns. Dorința trebuia pusă limpede în minte, cu vorbă bună și cu sufletul împăcat, nu în grabă și nici cu inima tulburată.
Femeile pricepute din sat știau rânduiala. Spuneau o rugăciune scurtă, își făceau semnul crucii și abia apoi închideau ochii cu dorința în gând. Așa se credea că semnul vine curat.
Era și un obicei strict, să nu spui nimănui dorința până dimineața. Altfel, ziceau bătrânii, „se rupe firul” și visul nu mai aduce niciun semn.
Ce semne din vise se credeau a fi de bine
Apa limpede, drumul drept, pâinea caldă sau lumina erau socotite, din bătrâni, semne bune. Arătau că dorința are sorți de împlinire și că lucrurile merg spre bine.
Visul cu verdeață, cu flori sau cu un câmp înflorit vestea spor și bucurie. La fel, întâlnirea cu cineva drag în vis era luată ca o veste bună despre dorința pusă în gând.
Așa se tâlcuiau visele la noi, după lucrurile care se arătau în ele. Nimic complicat, doar înțelepciunea adunată de la o bunică la alta.
Ce vise se socoteau a fi semne de prevenire
Apa tulbure, drumul închis sau pierderea unui lucru erau semne de prevenire că dorința nu se împlinește curând. Nu erau citite cu frică, ci ca un sfat, un îndemn să mai aștepți și să ai răbdare.
Bătrânii spuneau că un asemenea vis nu e o osândă. E doar o vestire că vremea încă nu e coaptă pentru ce ți-ai dorit.
Superstiții despre somn și dezlegarea viselor, așa cum se spuneau la noi
Dezlegarea viselor înseamnă, în credința populară, tâlcuirea semnelor după înțelesuri moștenite din bătrâni. Fiecare sat avea femeile lui care știau ce vestește fiecare vis.
Sub pernă se punea busuioc sfințit sau un mănunchi de levănțică, despre care se spunea că aduce somn lin și vise frumoase. La căpătâi ardea o candelă sau o lumânare de la biserică, lângă icoană.
Și mai era ceva. Visul rău nu se povestea dimineața, ca să nu se lege și să nu se împlinească.
Cum alungau bătrânii visele rele
Visele rele se alungau cu apă neîncepută peste care se spunea o rugăciune. Dimineața, omul își spăla fața cu apă rece și rostea vorbele „visul rău pe apa mare”, ca răul să se ducă pe apă.
Se mai aprindea o lumânare pentru liniște și se punea un fir de busuioc sfințit în casă. Iar levănțica și busuiocul, dincolo de credință, chiar liniștesc prin mirosul lor și ajută la un somn mai odihnitor.
Aceste obiceiuri sunt strânse în culegerile de folclor românesc, cum sunt lucrările lui Tudor Pamfile despre credințele satului de odinioară.
Ce să reții despre semnele din vise, din bătrâni
Iată, pe scurt, câteva dintre lucrurile pe care le păstrau bătrânii despre semnele din vise:
- Adormi cu dorința pusă limpede în gând și cu sufletul împăcat
- Apa limpede, lumina și verdeața se socoteau semne bune
- Visul rău nu se povestea dimineața, ca să nu se lege
- Levănțică sub pernă și rugăciune de seară, pentru somn lin
Se zice că, dacă adormi cu o dorință în gând, visul îți poate da un „semn”, iar bătrânii citeau aceste semne nu ca pe un adevăr bătut în cuie, ci ca pe o înțelepciune blândă. Era felul lor de a-și ține nădejdea trează și sufletul împăcat.
Poate că nu toate se adeveresc, dar obiceiul în sine are frumusețea lui. Dar voi cum alungați visele rele? Spuneți-ne mai jos ce ați auzit din bătrâni la voi în sat.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.