Îți vine să crezi? Cel mai mare compozitor al lumii nu își putea auzi propria muzică. Beethoven a continuat să compună chiar și după ce a surzit complet, iar Simfonia a IX-a, cu nemuritoarea „Odă bucuriei”, a fost scrisă fără să audă o singură notă. „Auzea” totul doar în minte. O poveste care îți dă fiori.
Gândește-te o clipă la asta. Cel mai celebru compozitor din istorie nu și-a putut auzi cele mai frumoase opere. Sună imposibil, nu? Și totuși, e adevărat.
Beethoven a continuat să compună chiar și după ce a surzit complet, iar muzica pe care a lăsat-o lumii s-a născut într-o tăcere totală. A „auzit” fiecare notă doar în mintea lui.
Știai că Beethoven a scris muzică fără să audă nimic?
Da, exact așa. Aproape un deceniu Ludwig van Beethoven a creat muzică fără să perceapă vreun sunet din jur. Simfonia a IX-a, una dintre cele mai iubite lucrări din istorie, a fost terminată în 1824, când surzenia lui era totală.
Curiozitatea asta fascinează și azi milioane de oameni. De ce? Pentru că ne arată ceva uimitor despre puterea minții omenești. Atunci când urechile tac, talentul și voința pot merge mai departe.
Cum a început să surzească marele compozitor
Totul a început pe nesimțite. Primele semne ale surzeniei au apărut în jurul anului 1798, când Beethoven avea doar 28 de ani, prin țiuituri constante în urechi și greutatea de a distinge vocile.
În 1801 i-a scris prietenului său Franz Wegeler despre aceste țiuituri și despre faptul că nu mai prindea tonurile înalte ale instrumentelor. Ani de zile a ascuns problema de prieteni și de public, de teamă să nu își piardă cariera.
Disperarea a atins punctul cel mai de jos în 1802, în celebrul „Testament de la Heiligenstadt”. Acolo, într-o scrisoare către frații săi, mărturisea că s-a gândit la moarte. Doar muzica l-a oprit.
Cum compunea Beethoven când nu mai auzea
Secretul stătea în ceea ce muzicienii numesc „auzul interior”. Beethoven își imagina sunetele în minte, bazându-se pe memoria notelor și pe zecile de ani de pregătire muzicală dinainte de surzire.
Dar a căutat și soluții practice. Mușca un baston sprijinit de pian, ca să simtă vibrațiile prin oasele craniului. Se spune că a tăiat picioarele pianului și l-a așezat pe podea, ca să prindă tremurul lemnului prin pardoseală.
Pentru discuțiile zilnice folosea așa-numitele „caiete de conversație”, în care cei din jur îi scriau întrebările. Au supraviețuit aproape 139 de astfel de caiete.
Momentul incredibil de la premiera Simfoniei a IX-a
7 mai 1824, Viena. Beethoven stătea cu spatele la sală, urmărind partitura, în timp ce orchestra cânta. La final, publicul a izbucnit în aplauze furtunoase, mulți plângând de emoție.
El nu auzea nimic. O solistă a trebuit să îl întoarcă blând cu fața spre public, ca să vadă ovațiile pe care nu le putea percepe. A rămas unul dintre cele mai emoționante momente din istoria muzicii.
De ce povestea lui ne uimește și pe noi, oamenii de azi
E o lecție uriașă de ambiție și de putere de a merge mai departe. Beethoven și-a transformat cea mai grea suferință în cele mai înălțătoare opere.
Iar moștenirea lui trăiește și astăzi. „Oda bucuriei” este imnul oficial al Uniunii Europene din 1985, iar lucrările sale se cântă des la Ateneul Român și la Filarmonica „George Enescu” din București.
Reține pe scurt povestea lui Beethoven
Iată, pe scurt, cele mai importante lucruri de reținut despre acest compozitor genial:
- A surzit treptat, începând de la 28 de ani, în jurul lui 1798
- A compus Simfonia a IX-a complet surd, terminată în 1824
- „Auzea” muzica în minte și simțea vibrațiile pianului prin oase și podea
- La premieră, a trebuit întors cu fața ca să vadă aplauzele
Așadar, Beethoven a continuat să compună chiar și după ce a surzit complet, dovedind că tăcerea nu poate opri un talent uriaș. Acolo unde alții ar fi renunțat, el a scris istorie.
E genul de poveste care merită spusă mai departe. Tu știai povestea asta despre Beethoven? Pe cine ai eticheta dintre prietenii tăi pasionați de istorie?
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.