Sunt sfinți pe care credincioșii îi cheamă mai ales atunci când nu mai au la cine să apeleze. Sfântul Sava cel Sfințit și mănăstirea din pustia Iordanului fac parte din această moștenire vie a Bisericii de Răsărit, un loc și un om în care evlavia poporului a găsit, veac după veac, sprijin în necaz.
Povestea lui pornește dintr-un sat din Cappadocia și ajunge într-o vale uscată de lângă Marea Moartă. Acolo, unde nimeni nu credea că poate trăi cineva, a înflorit una dintre cele mai vechi vetre de rugăciune din lume.
Cine a fost Sfântul Sava cel Sfințit
Sfântul Sava cel Sfințit a fost un cuvios al secolului al V-lea, născut în anul 439 la Mutalasca, lângă Cezareea Cappadociei, și mutat la Domnul în 532, la aproape 94 de ani. A intrat în mănăstire de copil, de la 8 ani, iar la 18 ani a plecat în Țara Sfântă, mânat de dorul după Dumnezeu.
În Palestina a ucenicit pe lângă Sfântul Eftimie cel Mare și Sfântul Teoctist. Supranumele „cel Sfințit” i-a fost dat fiindcă a primit hirotonia de preot și fiindcă sfințenia vieții lui era recunoscută încă de pe când era în viață, lucru rar pentru un călugăr al acelei epoci. Biserica îl prăznuiește pe 5 decembrie, în ajunul Sfântului Nicolae.
Mănăstirea din pustia Iordanului, locul unde a strălucit sfântul
În anul 483, Sava a întemeiat în valea pârâului Chedron, în pustia dintre Ierusalim și Marea Moartă, Marea Lavră cunoscută astăzi ca Mar Saba. Așezarea funcționează neîntrerupt de peste 1500 de ani și e una dintre cele mai vechi mănăstiri locuite fără întrerupere din lume.
În jurul lui s-au strâns mii de călugări, atrași de viața aspră de rugăciune și de nevoință. Aici s-a închegat „Tipiconul Sfântului Sava”, rânduiala de slujbă care stă și azi la temelia slujbelor ortodoxe. Patriarhia Ierusalimului păstrează această tradiție până în zilele noastre. O particularitate cunoscută a locului, femeile nu intră în incintă, ci se închină la un turn din afara zidurilor.
Minunile Sfântului Sava, așa cum le mărturisește Biserica
Cea mai cunoscută minune a lui rămâne izvorul ivit în pustia uscată. Rugându-se noaptea, sfântul a văzut un măgar sălbatic săpând cu copita, iar acolo a țâșnit apa care adapă lavra până astăzi.
Viețile Sfinților, adunate în Sinaxar, pomenesc cu evlavie și vindecări de bolnavi, alungarea duhurilor rele și mângâierea celor în suferință. Tradiția spune că un leu i-ar fi cedat peștera, recunoscându-i sfințenia. Toate acestea sunt mărturisite smerit, ca semne ale ajutorului lui Dumnezeu, nu ca senzații.
Pentru ce nevoi i se roagă oamenii Sfântului Sava
Credincioșii îl cheamă pe Sfântul Sava mai ales în boli grele și pentru vindecare, dar și pentru întărire în răbdare și statornicie. Fiindcă a izvorât apă din pământ uscat, este cinstit și ca ajutor în vreme de secetă și lipsuri.
Mulți i se roagă pentru copii, pentru tinerii care abia pornesc pe un drum în viață și pentru familiile care nu au prunci. Rămâne și ocrotitor al călugărilor și al tuturor celor care caută o viață de rugăciune mai adâncă.
Ce acatist și ce rugăciune i se citesc
Acasă i se citește Acatistul Sfântului Sava cel Sfințit, așa cum apare în cărțile de rugăciuni ortodoxe, alături de Paraclis și de cererea pentru nevoia personală. În evlavia românească se obișnuiește citirea mai multe zile la rând, adesea câte 40 de zile.
Așază icoana sfântului într-un colț curat, cu o candelă aprinsă în fața ei. Citește acatistul la aceeași oră, de preferință dimineața sau seară, cu inima împăcată și cu răbdare. Folosul vine nu din grabă, ci din rugăciunea făcută statornic, cu credință.
Ce să reții despre Sfântul Sava cel Sfințit
Iată, pe scurt, cele mai importante repere despre viața și cinstirea sfântului:
- Cuvios al secolului al V-lea (439-532), întemeietorul Lavrei Mar Saba din pustia Iordanului
- Prăznuit pe 5 decembrie, supranumit „cel Sfințit” pentru viața lui curată
- I se roagă pentru sănătate, răbdare, copii și ajutor în necazuri grele
- Se citește Acatistul mai multe zile la rând, cu icoană și candelă aprinsă
- Minunile lui sunt mărturisite cu evlavie de Biserică, fără senzaționalism
Dincolo de veacuri și de depărtarea pustiei, Sfântul Sava cel Sfințit și mănăstirea din pustia Iordanului rămân un far de credință pentru cei aflați în încercare. Cine i se roagă cu inima curată simte că nu este singur în necazul lui.
Poate că tocmai aceasta e povața cea mai frumoasă pe care ne-o lasă viața lui, să nu pierdem nădejdea nici în cele mai uscate pustiuri ale vieții. Iar atunci când credința noastră slăbește, un sfânt care a scos apă din piatră ne amintește blând că Dumnezeu lucrează și acolo unde noi nu mai vedem nicio cale.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.