Sunt oameni care își arată credința tocmai atunci când toți ceilalți tac. Așa a fost și Sfântul Iosif din Arimateea, cel ce a îngropat trupul Domnului, un ucenic care a ieșit la lumină exact în ceasul în care apostolii se ascundeau de frică.
Povestea lui e scurtă în Evanghelii, dar are o greutate aparte. Un gest de curaj, făcut la momentul potrivit, a rămas legat pentru totdeauna de mormântul din care a izvorât Învierea.
Cine a fost Sfântul Iosif din Arimateea
Iosif era un om bogat, drept și cu frică de Dumnezeu, originar din cetatea Arimateea, din Iudeea. Toate cele patru Evanghelii îl pomenesc, de la Matei până la Ioan, ceea ce arată cât de însemnată a fost fapta lui.
Era membru al Sinedriului, sfatul mai-marilor iudei, însă, după cum spune Evanghelistul Luca, „nu se învoise cu sfatul și cu fapta lor”. Adică nu a fost de acord cu osândirea lui Iisus. Ioan adaugă că îi era ucenic „pe ascuns, de frica iudeilor”.
Curajul prin care a îngropat trupul Domnului
Curajul lui adevărat s-a văzut la cruce. A mers pe față la Pilat și a cerut trupul lui Hristos, riscându-și astfel poziția și chiar viața, într-o vreme când a-L mărturisi pe Cel răstignit însemna primejdie.
Împreună cu Nicodim, care a adus un amestec de smirnă și aloe, a coborât trupul de pe cruce. L-a înfășurat într-un giulgiu de in curat și l-a așezat într-un mormânt nou, săpat în stâncă, în care nu mai fusese nimeni îngropat și care îi aparținea. Acel mormânt dăruit din inimă a devenit locul Învierii.
Pentru ce nevoi i se roagă credincioșii
Credincioșii i se roagă mai ales pentru curajul de a-și mărturisi credința atunci când frica îi împinge la tăcere, acasă, la locul de muncă sau între străini. Cel care a îngropat trupul Domnului este chemat în ajutor tocmai pentru biruirea fricii și a lașității.
Mai este cinstit ca ocrotitor al celor care îngrijesc bolnavi și se ocupă de înmormântarea cuvincioasă a celor adormiți. La pierderea unei persoane dragi, mulți îi cer pace sufletească și putere de a trece prin doliu.
Tradiția Bisericii îl pomenește ca pe un model de milostenie și de grijă creștină față de cei trecuți la Domnul. Pilda vieții lui ne învață că un singur gest de credință poate schimba totul.
Cum te rogi acestui sfânt și cum este cinstit
Rugăciunea se face cu inima curată, în fața unei icoane care îl înfățișează coborând trupul Domnului de pe cruce, aprinzând o candelă sau o lumânare. Poți citi chiar Evanghelia îngropării, de la Ioan 19, 38-42.
În practica de la noi, cinstirea lui se face mai ales prin slujbele din Duminica Mironosițelor, a treia duminică după Paști, și prin rugăciuni de pomenire. Spune-i durerea ta cu cuvintele tale, simplu, și cere-i să mijlocească pentru sufletele celor adormiți din neamul tău. Un reper de pomenire este și ziua de 31 iulie.
Ține minte esențialul despre acest sfânt
Iată, pe scurt, lucrurile importante de reținut despre Sfântul Iosif din Arimateea:
- Ucenic tainic, membru al Sinedriului, cinstit între mironosițe; reper de pomenire pe 31 iulie.
- A cerut lui Pilat trupul lui Hristos și l-a îngropat în mormântul său nou.
- I se roagă pentru curaj, pentru mângâiere la moartea celor dragi și pentru putere în necazuri.
- Rugăciunea se face în fața icoanei, cu candelă aprinsă, citind Evanghelia îngropării.
Viața lui ne arată că nu trebuie să fii apostol ca să-I slujești lui Hristos, ci doar să ai curaj la ceasul potrivit. Sfântul Iosif din Arimateea, cel ce a îngropat trupul Domnului, rămâne pildă vie pentru toți cei care vor să-și mărturisească credința fără teamă.
Du mai departe povestea lui, mai ales celor care trec prin doliu sau prin frică. Câteodată, o vorbă spusă la timp despre un astfel de sfânt poate aprinde nădejdea acolo unde părea că s-a stins.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.