„Somnul dulce e mai bun decât doctoria” este una dintre acele vorbe de înțelepciune veche pe care bunicii o rosteau la gura sobei, ca pe un adevăr de la sine înțeles. Se spunea că o noapte de odihnă bună, fără griji și fără supărări, te pune pe picioare mai repede decât orice leac de la farmacie.
Nu era un sfat de doctor, ci o credință transmisă din gură în gură, din bătrâni. Iar în spatele ei stătea o idee simplă, că un trup odihnit și un suflet împăcat se vindecă singure peste noapte.
De unde vine vorba asta și ce însemna pentru bătrâni
În satele românești, somnul nu era doar odihnă, ci un dar primit, cum se zicea, „de la Dumnezeu”. De aceea, a-l tulbura cu certuri seară sau cu gânduri rele era socotit aproape o greșeală, ba chiar o pricină de boală.
Vorba din titlu are surori în multe alte zicale din bătrâni. „Somnul e jumătate de hrană”, „Cine doarme bine, trăiește bine” sau „Noaptea e sfetnic bun” spun, în fond, același lucru. Multe astfel de proverbe au fost adunate de Iuliu Zanne în culegerea sa „Proverbele românilor”, o adevărată comoară de înțelepciune veche strânsă de prin satele de odinioară.
Se credea, așa, că odihna adevărată îți reașază și trupul, și mintea, și că pacea din casă se vede cel mai bine în somnul liniștit al celor ai casei.
Ce făceau bunicii pentru un somn cu adevărat tămăduitor
Bătrânii aveau rânduielile lor pentru o noapte bună, iar cele mai multe țineau de liniște și de credință. Se spunea că somnul cel mai sănătos e cel de dinainte de miezul nopții, când „doarme și pământul”, și că o oră de somn devreme prețuiește cât două spre dimineață.
La căpătâi se puneau buruieni de leac pentru vise line. Iată ce nu lipsea din așternutul de la țară:
- levănțică uscată, pusă în săculeți de pânză prin pernă și prin dulapul cu așternuturi, pentru miros plăcut și somn adânc;
- busuioc sfințit sau o iconiță sub pernă, ca pază peste noapte;
- sulfină uscată, pentru aroma ei dulce și liniștitoare.
Candela aprinsă la icoană și rugăciunea de seară încheiau ziua. Iar o cană de lapte cald cu miere ori un ceai de tei erau leacurile bătrânești de adormit, pe care le mai folosim și azi.
Visele și dezlegarea lor, așa cum se tâlcuiau din bătrâni
Se spunea că visele de cu seară sunt „vorbe goale”, dar cele de spre ziuă aduc semn. De aceea bătrânele le țineau minte și le tâlcuiau dimineața, după tâlcuri știute din moși-strămoși.
Apa limpede din vis vestea bucurie, iar apa tulbure, necaz. Pâinea și grâul copt erau semne de bine și belșug. Visele urâte, în schimb, nu se povesteau pe nemâncate. Pentru ele era o vorbă, „visul pe apă, răul departe”, și se credea că, spus dimineața pe apă curgătoare, visul rău nu se mai împlinește.
Toate acestea sunt credințe și amintiri din sat, nu adevăruri dovedite. Dar tocmai de aceea sunt frumoase, fiindcă păstrează vie o lume întreagă.
Tu ce ai auzit din bătrâni despre somn și vise?
Vorba aceasta, „Somnul dulce e mai bun decât doctoria”, este o înțelepciune veche pe care fiecare sat o spunea în felul lui. Unii puneau levănțică în pernă, alții candela la icoană, alții tâlcuiau visele de spre ziuă cu mare grijă.
Acum e rândul vostru. Voi ce ați auzit de la bunici despre somn și vise, despre dezlegarea lor? Așa se spunea și la voi în sat? Povestiți-ne în comentarii, ca să nu se piardă vorbele astea frumoase din bătrâni.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.