Sunt poeți pe care îi citești și poeți pe care îi simți. Mihai Eminescu face parte din a doua categorie, iar versurile lui au intrat atât de adânc în limba noastră încât le rostim uneori fără să ne dăm seama de unde vin.
Mihai Eminescu este considerat poetul național al României, iar „Luceafărul” e una dintre cele mai cunoscute poezii românești. Dar în spatele acestei capodopere se ascund detalii pe care puțini le știu. Hai să le descoperim împreună.
Cine a fost cu adevărat poetul nostru național
Eminescu a fost mult mai mult decât autorul versurilor pe care le tocim în școală. S-a născut la 15 ianuarie 1850, lângă Botoșani, și a copilărit la Ipotești, fiind al șaptelea copil dintr-o familie cu unsprezece frați.
A trăit doar 39 de ani, stingându-se la 15 iunie 1889. Și totuși, într-o viață atât de scurtă a reușit să schimbe felul în care sună limba română.
De ce îl numim, la peste 130 de ani distanță, geniul deplin al culturii noastre? Pentru muzicalitatea versurilor, pentru bogăția cuvintelor și pentru profunzimea ideilor. Nu întâmplător, ziua nașterii lui, 15 ianuarie, a fost declarată oficial Ziua Culturii Naționale, printr-o lege din 2010.
„Luceafărul”, capodopera la care a lucrat aproape patru ani
Iată un detaliu care surprinde pe mulți. „Luceafărul” nu a fost scris dintr-o suflare. Eminescu a muncit la el între 1880 și 1883, lăsând în manuscrise aproximativ cinci variante succesive ale textului.
Poemul a fost publicat în aprilie 1883 și are 98 de strofe, adică 392 de versuri, una dintre cele mai lungi poezii lirice din literatura română. Povestea spune despre iubirea imposibilă dintre o ființă nemuritoare și o fată pământeană.
Punctul de plecare a fost un basm popular românesc, „Fata în grădina de aur”, cules de germanul Richard Kunisch în călătoriile sale prin Țările Române. Eminescu a transformat basmul într-o meditație despre soarta geniului, care nu poate coborî la nivelul oamenilor obișnuiți.
Numele personajelor nu sunt alese la întâmplare. Cătălin și Cătălina sună pământesc și comun, în contrast cu Hyperion, numele cosmic al Luceafărului, care în greacă înseamnă „cel care merge pe deasupra”.
Câteva curiozități care te vor surprinde
Puțini știu că Eminescu avea o memorie ieșită din comun și recita pagini întregi după o singură citire. A studiat la Viena și la Berlin, însă nu și-a luat niciodată o diplomă oficială.
Pe certificatul de naștere apărea, de fapt, numele Mihail Eminovici. Forma „Eminescu”, cea pe care o știe astăzi toată țara, a fost adoptată mai târziu, în viața literară.
A fost și un gazetar redutabil, nu doar poet. Scria articole politice incisive la ziarul „Timpul”, cu un condei la fel de ascuțit ca în poezie.
Și încă un lucru care dărâmă un mit. În timpul vieții, Eminescu a publicat un singur volum de poezii, îngrijit de Titus Maiorescu, fără ca poetul să fi ales măcar textele, fiind deja bolnav. Adevărata recunoaștere națională a venit abia după moartea sa.
Reține esențialul despre Eminescu și „Luceafărul”
Iată, pe scurt, lucrurile pe care merită să le ții minte despre poet și despre capodopera sa:
- Născut în 1850, mort în 1889, la doar 39 de ani
- „Luceafărul”, publicat în 1883, are 98 de strofe și 392 de versuri
- A lucrat la poem aproape patru ani, în circa cinci variante
- Inspirat dintr-un basm cules de Richard Kunisch
- Numele real din acte era Mihail Eminovici
Tocmai pentru că vorbește despre dor, singurătate și iubire neîmplinită, „Luceafărul” rămâne viu și astăzi. Sunt teme pe care fiecare generație le simte din nou, indiferent de epocă.
Iată de ce Mihai Eminescu este considerat poetul național al României, iar „Luceafărul” rămâne una dintre cele mai cunoscute poezii românești. Tu știai câte ani a lucrat la ea? Scrie în comentarii dacă te-a surprins.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.