Înainte de calendare și aplicații pe telefon, gospodarul de la țară se uita pe cer ca să știe când pune sămânța în pământ. Se spune că semănatul după Lună se face „pe lună plină” pentru ce crește deasupra și „pe lună nouă” pentru rădăcinoase, o vorbă rămasă din bătrâni care încă se ține minte prin sate.
E un obicei frumos, legat de pământ și de răbdare. Hai să vedem ce ziceau bunicii și cât adevăr se ascunde în spatele lui.
De unde vine credința cu semănatul după Lună
Vorba din bătrâni spune că seva urcă spre vârful plantei când Luna crește și coboară spre rădăcină când Luna scade. Așa s-a împărțit munca în grădină după mersul Lunii pe cer.
Pe vremuri, Luna era ceasul omului de la țară. Nu existau calendare la îndemână, așa că oamenii citeau cerul. Bunicii se uitau dacă Luna e plină sau abia mijește, apoi hotărau ce pun în pământ în zilele următoare.
Era un fel de a pune ordine în treburile gospodăriei. Și, recunoaște, sună mai poetic decât o notificare pe telefon.
Ce se seamănă „pe lună plină”, după obicei
Pe lună plină merg, după vorba satului, plantele care rodesc deasupra pământului. Practic, tot ce ridică tulpină și dă fruct la vedere se punea în zilele cu Lună în creștere, spre plin.
Aici intră legumele de vară din grădina de la noi: roșii, ardei, fasole, castraveți, dovlecei, mazăre, dar și varza ori salata. Tot atunci se puneau și florile, de la gălbenele până la floarea-soarelui.
Bunicile pricepute țineau minte aceste zile din an în an. Nu aveau nevoie de carnețel, le știau pe de rost.
Ce se pune „pe lună nouă” și de ce
Rădăcinoasele își au și ele rândul lor. Pe lună nouă, adică atunci când Luna scade, se seamănă tot ce face rod în pământ, fiindcă se spune că puterea plantei coboară spre rădăcină.
Vorbim aici de morcovi, ceapă, usturoi, sfeclă, cartofi, ridichi sau pătrunjel. Usturoiul de toamnă, de pildă, se pune prin octombrie-noiembrie, iar cel de primăvară în martie, indiferent de Lună.
Așa se lega grădina de livadă și de mersul cerului, într-un ritm pe care satul îl respecta firesc.
Ce spune știința și unde se oprește folclorul
Aici trebuie să fim cinstiți. Astronomia confirmă că Luna mișcă apele mărilor prin forța ei de atracție, însă efectul asupra unei semințe din pământ este neglijabil.
Cercetările agronomice serioase nu au găsit o legătură dovedită între faza Lunii și cât rodește grădina. Ce contează cu adevărat sunt temperatura solului, umiditatea, lumina și o sămânță bună. Cartoful, de exemplu, se pune când pământul ajunge pe la 8 grade, prin aprilie.
Asta nu înseamnă că obiceiul trebuie aruncat. E o poveste frumoasă, care ne leagă de cei dinaintea noastră.
Cum folosești tradiția în grădina ta
Cel mai înțelept e să te uiți întâi la vreme, la sol și la sezon, iar Luna s-o iei ca pe un sfat în plus. Roșiile și ardeii se scot afară după 1-15 mai, când a trecut pericolul de îngheț, oricât de plină ar fi Luna.
Greșeala cea mai des întâlnită e tocmai asta: respecți Luna, dar uiți de înghețurile târzii care îți pot compromite toată grădina într-o noapte. Așa că alege o zi potrivită, dar numai dacă pământul e zvântat.
Reține pe scurt obiceiul cu Luna
Înainte de a pune sămânța, ține minte câteva lucruri simple despre semănatul după Lună:
- „Lună plină” pentru ce crește deasupra: roșii, ardei, fasole, flori
- „Lună nouă” pentru rădăcinoase: morcovi, ceapă, usturoi, cartofi
- Folclor frumos din bătrâni, dar uită-te mereu și la vreme, și la sol
- Cartoful la 8 grade în pământ, roșiile afară după 1 mai
Tradiția cu Luna are farmecul ei și merită păstrată, măcar pentru legătura cu pământul și cu bunicii noștri. Dar adevărata recoltă vine din grijă, răbdare și un strop de bun-simț gospodăresc.
Așadar, se spune că semănatul se face „pe lună plină” pentru ce crește deasupra și „pe lună nouă” pentru rădăcinoase, însă cerul rămâne doar un sfat, nu o regulă bătută în cuie. La voi în familie se ținea cont de Lună când se semăna? Ce ați pățit, a ieșit grădina mai bună?
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.