Nu există casă de român, mai ales la țară, în care să nu fi mirosit vreodată a busuioc. Busuiocul e floarea cea mai îndrăgită la români, se pune la icoană, la fereastră și în buchetul de cununie, fiind nelipsit de la botez până la nuntă.
E mai mult decât o simplă plantă cu miros plăcut. Se spune, din bătrâni, că alungă răul din casă și că poartă noroc celor care îl țin aproape.
De ce este busuiocul floarea cea mai îndrăgită de la noi
Puține plante au atâta greutate în viața omului de la noi. Busuiocul însoțește românul la toate momentele mari, de la naștere și botez, până la cununie și marile sărbători de peste an.
Mirosul lui aparte, dulce și ușor înțepător, se simte din pragul curții când tufa e înflorită. Numele vine din grecescul basilikon, care înseamnă „regal”, „al regelui”, și nu degeaba i s-a spus așa.
Din bătrâni se crede că un fir de busuioc în casă aduce liniște, belșug și pace în familie. De aici și legătura lui strânsă cu viața de zi cu zi a gospodarului.
Busuiocul de la icoană și ce se spune despre el
La icoană, busuiocul se pune pentru că, din bătrâni, se crede că sfințește casa și ține departe gândurile rele. Firul sfințit se păstrează tot anul, până la următoarea Bobotează.
De Bobotează (6 ianuarie) și de Sfântul Ion, preotul înmoaie mănunchiul de busuioc în agheasmă și stropește casele. Așa se face legătura puternică dintre această plantă și credința oamenilor.
Mai demult, firul uscat se prindea la grindă sau după icoană și rămânea acolo până la anul. Se spune că un astfel de fir veghează liniștea casei.
Busuiocul de la fereastră, planta care veghează casa
Un ghiveci de busuioc înflorit la geam nu era doar de frumusețe. Se spune din bătrâni că ținut la fereastră curăță odaia de duhuri rele și umple casa de un miros plăcut.
Are și un rost foarte practic. Busuiocul ține țânțarii departe, de aceea gospodinele îl așezau pe pervazul bucătăriei, între mușcate și celelalte flori de la noi.
Busuiocul în buchetul de cununie și la marile treceri ale vieții
În buchetul de cununie, busuiocul se pune ca semn de dragoste curată și legătură trainică între miri. Firul se prindea la pieptul nuntașilor și chiar la colacul de nuntă.
Se spune că fata care punea busuioc sub pernă în noaptea de Anul Nou își visa ursitul. Planta apare des în descântecele de dragoste culese din satele românești, fiind socotită cea care „leagă” iubirea.
E nelipsit și de Sânziene, și la sfințirea bucatelor, însoțind omul la fiecare prag al vieții.
Cum îngrijești busuiocul ca să-l ai verde și parfumat tot anul
Busuiocul cere soare și răbdare. Semințele se pun în ghivece prin aprilie, dar la grădină răsadul se scoate abia după 1 mai, când a trecut pericolul de îngheț, fiindcă planta moare la primul frig de noapte.
Are nevoie de minimum 6 ore de soare pe zi și de pământ afânat, bine drenat. Se udă cumpătat, doar când se zvântă pământul la suprafață, altfel rădăcina putrezește, greșeala clasică a începătorilor.
Ca tufa să crească deasă, ciupește vârfurile o dată la 1-2 săptămâni și rupe florile când apar. Pentru iarnă, leagă firele în mănunchiuri și usucă-le la umbră, ca să-și țină mirosul.
Reține esențialul despre busuioc
Iată, pe scurt, lucrurile importante de știut despre această plantă:
- Semințele în ghiveci prin aprilie, răsadul afară după 1 mai
- Minimum 6 ore de soare pe zi și pământ afânat
- Udare cumpătată, doar când se zvântă pământul
- Ciupește vârfurile la 1-2 săptămâni și rupe florile
- La icoană, la fereastră și în buchet, rămâne floarea sufletului românesc
Fie că vorbim de credință, de dragoste sau de gospodărie, busuiocul rămâne planta care ne leagă de tot ce am moștenit din bătrâni. Busuiocul e floarea cea mai îndrăgită la români, se pune la icoană, la fereastră și în buchetul de cununie, și așa va rămâne și de acum înainte.
Aveți busuioc în grădină sau la fereastră? Spuneți-ne în comentarii cum îl folosiți voi!
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.