Iarna, când lacurile prind o pojghiță de gheață la suprafață, o întrebare ciudată îți poate trece prin minte. Cum supraviețuiesc țestoasele de apă acolo, dedesubt, luni întregi, fără să iasă la aer? Răspunsul e uluitor și aproape greu de crezut.
Țestoasele „respiră” și prin alte părți ale corpului când hibernează sub apă, iarna, nu doar prin plămâni. Una dintre aceste zone se află exact unde nu te-ai aștepta, sub coadă. Hai să vedem cum funcționează această minune a naturii.
Cum „respiră” țestoasele sub apă în timpul iernii
Iarna, o țestoasă de baltă poate sta scufundată luni la rând fără să tragă o singură gură de aer. Secretul stă într-o deschidere de la baza cozii, numită cloacă.
Pielea de acolo este plină de vase de sânge, ca o branhie improvizată. Animalul pompează apa în acea cavitate, iar oxigenul dizolvat trece direct în sânge. Fenomenul se numește respirație cloacală.
Țestoasa de baltă europeană, prezentă și la noi în Delta Dunării și în sudul țării, face exact acest lucru. Stă îngropată în mâlul de pe fund, aproape nemișcată, din octombrie până prin martie.
De ce nu se înăbușă țestoasele care hibernează scufundate
Pare imposibil să nu se sufoce, însă explicația e simplă. Iarna, țestoasa are nevoie de foarte puțin oxigen, iar pielea și cloaca îi asigură strictul necesar.
Când apa coboară spre 1-10 grade Celsius, corpul reptilei merge la ralanti. Inima bate de câteva ori pe minut, iar rezervele se consumă extrem de lent.
Mai e un detaliu frumos. Apa rece reține mai mult oxigen decât apa caldă, așa că tocmai frigul ajută acest mecanism. De aceea țestoasa alege ape destul de adânci, care nu îngheață până la fund.
Ce parte a corpului face „minunea” la aceste reptile
Cloaca este o deschidere cu mai multe roluri, folosită de obicei pentru eliminare. Iarna devine însă, pentru câteva specii, un adevărat organ de respirat.
Pereții ei sunt căptușiți cu zone bogate în capilare, numite burse cloacale. La o specie australiană, țestoasa râului Mary, această cale poate acoperi până la 60-70% din oxigenul necesar. Nu degeaba i s-a spus „țestoasa care respiră prin fund”.
Atenție însă la o confuzie des întâlnită. Țestoasele de uscat, cum e cea a lui Hermann, nu fac asta și ar muri sub apă. Ele se îngroapă în pământ și frunze.
Instinctul care le ține în viață peste iarnă
Nimeni nu le învață acest comportament. Țestoasele se nasc cu el, gata pregătite pentru cele mai grele luni ale anului.
Mama depune ouăle și pleacă, iar puii se descurcă singuri din prima clipă. Poartă deja în ei toate aceste secrete de supraviețuire, fără să fi văzut vreodată o iarnă.
Reține pe scurt despre țestoasele care iernează în apă
Iată cele mai importante lucruri de care să ții minte despre felul în care țestoasele respiră sub apă:
- Iarna nu folosesc plămânii, ci absorb oxigenul prin cloacă, sub coadă
- Stau scufundate din octombrie până în martie, cu inima la câteva bătăi pe minut
- Aleg ape adânci, de 1-10 grade, care nu îngheață până la fund
- Totul ține de instinct, nu de ceva învățat
Faptul că țestoasele „respiră” și prin alte părți ale corpului când hibernează sub apă, iarna, rămâne una dintre cele mai frumoase dovezi că natura pregătește fiecare ființă din timp. Fără manuale, fără lecții, doar cu un instinct vechi de milioane de ani.
Tu știai că țestoasele pot respira și în alt fel? Scrie-ne în comentarii dacă te-a surprins!
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.