Toată lumea știe că Roma a căzut în anul 476. Greu de crezut, dar nu e chiar așa. Adevărata Romă, cea a împăraților, a mai trăit aproape o mie de ani după aceea, doar că în partea de răsărit a lumii.
Și are un nume care îți sună cunoscut. Constantinopolul a fost capitala Imperiului Bizantin până la cucerirea otomană din 1453. Iată una dintre cele mai fascinante curiozități istorice pe care școala uită mereu să ți-o spună limpede.
Orașul care a ținut Imperiul Roman în viață
Constantinopolul a fost inima Imperiului Roman de Răsărit timp de peste 1.100 de ani, din 330 până în 1453. E cel mai longeviv stat creștin din istorie, o performanță greu de egalat.
Orașul a fost inaugurat oficial pe 11 mai 330, de împăratul Constantin cel Mare, pe locul unei vechi colonii grecești numite Bizantion. La început i-au spus chiar „Noua Romă”.
Și aici e partea surprinzătoare. Locuitorii nu se considerau nicio clipă „bizantini”. Ei își spuneau romaioi, adică romani get-beget, urmașii direcți ai cezarilor.
De ce „Imperiul Bizantin” este de fapt o invenție târzie
Vei fi uimit, dar nimeni din Evul Mediu nu a folosit vreodată cuvântul „bizantin”. Termenul a fost inventat de istorici la sute de ani după căderea orașului, ca să deosebească Răsăritul de Roma antică.
Pentru oamenii din acea vreme, lucrurile erau simple. Ei trăiau în Imperiul Roman, condus de un împărat roman, și considerau totul o continuare neîntreruptă a Romei antice. O singură schimbare a contat cu adevărat, limba. Începând cu secolul al VII-lea, latina a fost înlocuită treptat de greacă în administrație și în biserică.
Cel mai bogat oraș creștin al Evului Mediu
Așezat exact între Europa și Asia, Constantinopolul aduna toate drumurile comerciale ale lumii cunoscute. Era cel mai mare și mai bogat oraș creștin al Evului Mediu, iar bogăția lui i-a uimit pe toți călătorii din apus.
Orașul era apărat de Zidurile Teodosiene, ridicate în secolul al V-lea. Cu trei rânduri de ziduri și șanțuri, au respins zeci de asedii vreme de o mie de ani și au fost considerate de necucerit.
În inima orașului strălucea catedrala Hagia Sofia, terminată în 537 sub împăratul Iustinian. A rămas cea mai mare clădire din lume aproape o mie de ani. Tocmai aceste comori au stârnit lăcomia cruciaților, care au jefuit orașul în 1204.
Cum a căzut orașul în 1453 și a închis o epocă
Sfârșitul a venit pe 29 mai 1453. Sultanul Mehmed al II-lea, un tânăr de doar 21 de ani, a cucerit orașul după un asediu de aproape 53 de zile.
Cei circa 7.000 de apărători nu aveau nicio șansă în fața unei armate de zeci de mii de oameni. Otomanii foloseau tunuri uriașe, turnate de meșterul Urban, care în sfârșit au spart zidurile de neînvins. Ultimul împărat, Constantin al XI-lea, a murit luptând pe ziduri, iar trupul său nu a fost niciodată găsit cu certitudine.
Mulți istorici, printre care celebrul Steven Runciman, văd acea zi drept finalul oficial al Evului Mediu. Orașul a devenit apoi capitala Imperiului Otoman, sub numele de Istanbul.
Ce să reții despre orașul care a sfidat timpul
Iată, pe scurt, lucrurile esențiale de ținut minte despre acest oraș legendar:
- Capitală timp de peste 1.000 de ani, din 330 până în 1453.
- Locuitorii se considerau romani, nu „bizantini”.
- Cel mai bogat oraș creștin al Evului Mediu.
- A căzut pe 29 mai 1453, în fața otomanilor lui Mehmed al II-lea.
Așadar, data viitoare când cineva îți spune că Roma a căzut în 476, poți zâmbi. Adevărata Romă a mai trăit o mie de ani, iar Constantinopolul a fost capitala Imperiului Bizantin până la cucerirea otomană din 1453, cea care a închis cu adevărat o epocă.
Aceste curiozități istorice ne arată cât de mult din trecut ne scapă printre degete. Tu știai asta? Scrie în comentarii dacă te-a surprins și dă mai departe povestea, poate uimești și un prieten!
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.