Albinele dansează ca să-și spună una alteia unde sunt florile. E un limbaj prin mișcare.

Stai puțin și gândește-te la asta. O albină pleacă din stup, găsește un câmp plin de flori, se întoarce, și cumva reușește să le arate celorlalte exact unde a fost. Fără hartă, fără cuvinte, fără telefon.

Albinele dansează ca să-și spună una alteia unde sunt florile. E un limbaj prin mișcare, unul dintre cele mai uimitoare lucruri pe care le poți vedea în lumea micilor vietăți. Și, odată ce înțelegi cum funcționează, nu o să mai privești niciodată o albină la fel.

Cum își spun albinele una alteia unde sunt florile

O albină cercetașă care a dat de nectar nu păstrează secretul pentru ea. Se întoarce în stup și face un dans special, numit „dansul cocoșat”, o mișcare în formă de opt pe care o repetă iar și iar pe fagure.

Partea din mijloc a optului, când albina își scutură rapid abdomenul, ascunde toată informația. Cu cât scuturarea ține mai mult, cu atât florile sunt mai departe. Cam o secundă de dans înseamnă aproape un kilometru de zbor.

Iar direcția? Aici devine fascinant. Unghiul pe care îl face dansul față de verticala fagurelui arată unde să zboare celelalte, raportat la poziția soarelui. Dacă albina dansează drept în sus, hrana e fix în direcția soarelui. Practic, e o hartă vie desenată cu propriul corp.

Ce înseamnă, de fapt, dansul albinelor

În stup e beznă totală, iar fagurele stă vertical. Atunci cum „văd” celelalte albine dansul? Simplu, nu îl văd deloc. Îl simt.

Dansatoarea bate din aripi și produce vibrații de aproximativ 250 până la 300 de hertzi, pe care suratele le percep cu antenele. Pe lângă asta, oferă și o picătură de nectar din gușă, ca toată lumea să recunoască mirosul florii căutate.

Cu cât dansează mai energic și mai aprins, cu atât florile sunt mai bogate. Iar când hrana e foarte aproape, sub vreo 50 de metri, albina face doar un „dans rotund” mai simplu, care spune doar „e mâncare prin apropiere”, fără direcție exactă.

De ce ne emoționează atât de tare curiozitatea asta

În spatele acestui dans stă ceva rar și frumos. Albina nu ține mâncarea pentru ea. O împarte cu tot stupul, până la ultima picătură.

Totul se face pentru binele comunității, nu pentru câștig personal. E o muncă în echipă pe care puțini o bănuiesc la niște insecte atât de mărunte. Tocmai de aceea descoperirea acestui limbaj i-a adus biologului austriac Karl von Frisch Premiul Nobel în 1973.

Ne arată, de fapt, cât de inteligente și organizate sunt vietățile mici pe lângă care trecem zilnic fără să le băgăm în seamă. Dacă vrei să le ajuți, plantează lavandă, facelia sau floarea-soarelui și evită pesticidele cât timp grădina e înflorită.

Ce să reții despre limbajul albinelor

Iată, pe scurt, lucrurile esențiale despre felul în care albinele dansează și comunică între ele:

• Albinele „vorbesc” prin dans și vibrații, nu prin sunete pe care le auzim noi.
• O secundă de scuturare înseamnă aproape un kilometru distanță până la flori.
• Unghiul dansului față de soare arată direcția exactă de zbor.
• Tot ce fac, fac pentru binele întregului stup.

Data viitoare când vezi o albină bâzâind din floare în floare, oprește-te o clipă. În spatele acelei mișcări mărunte stă un limbaj întreg, vechi de milioane de ani.

Albinele dansează ca să-și spună una alteia unde sunt florile, iar asta rămâne unul dintre cele mai frumoase exemple de grijă și loialitate din natură. Tu știai că micuțele astove se înțeleg între ele printr-un dans? Etichetează pe cineva care trebuie neapărat să afle asta!