Când vezi astăzi o pereche de pantofi cu toc, te gândești automat la eleganță feminină. Numai că adevărul e cu totul altul. Tocurile înalte au fost purtate inițial de bărbați, mai ales de călăreți, pentru a sta bine în scări. Da, ai citit corect, bărbați înarmați, pe cal, nu femei la o petrecere.
E una dintre acele curiozități care îți schimbă complet felul în care privești un obiect banal. Hai să vedem cum a ajuns un accesoriu de luptă să devină simbolul rafinamentului feminin de azi.
De ce au apărut de fapt tocurile înalte
Primii care au purtat tocuri nu voiau să fie eleganți, voiau să nu cadă de pe cal. Tocul a fost o invenție pur practică, gândită pentru călăreții care trăgeau cu arcul în plin galop.
Soluția a venit de la persani, încă din secolul al X-lea. Talpa ridicată bloca piciorul în scara șeii și îi dădea sprijin ferm, mai ales când călărețul se ridica în scări ca să țintească mai bine. Fără toc, piciorul aluneca, iar săgeata mergea aiurea.
Interesant e că același principiu se păstrează și azi. Cizmele tradiționale de călărie, inclusiv cele din spațiul românesc, au un toc pronunțat exact din acest motiv, fixarea în scară. Funcția a rămas, chiar dacă moda s-a tot schimbat.
Cum au ajuns tocurile un simbol de putere la bărbați
Tocul nu a rămas mult timp doar pe câmpul de luptă. Spre sfârșitul secolului al XVI-lea, soldații persani au adus moda în Europa, prin contactele diplomatice cu curtea șahului Abbas I. Aristocrația europeană le-a preluat imediat, dar nu pentru utilitate, ci pentru statut.
Cu cât tocul era mai înalt, cu atât bărbatul părea mai important. Era un semn că își permitea cai și o viață militară, lucruri rezervate celor cu bani.
Cel mai bun exemplu rămâne regele Ludovic al XIV-lea al Franței. Înalt de doar 1,63 metri, purta tocuri de până la 10 centimetri ca să pară mai impunător. El a impus la Versailles celebrele tocuri roșii, talons rouges, iar dreptul de a le purta era rezervat doar nobililor apropiați de rege. Roșul era scump de obținut și arăta clar că purtătorul nu muncea cu mâinile.
Când au trecut tocurile de la bărbați la femei
Răsturnarea s-a produs treptat. Pe la 1630, femeile din aristocrație au început să adopte elemente din vestimentația bărbătească, inclusiv tocurile, ca să pară mai puternice și mai îndrăznețe.
Apoi a venit Iluminismul. Bărbații au ales încălțăminte sobră și practică, iar tocul a fost considerat nepractic și frivol. După Revoluția Franceză din 1789, el a rămas exclusiv feminin. Tocul subțire de tip stiletto, așa cum îl știm azi, a apărut abia în anii 1950, popularizat de Roger Vivier pentru casa Dior.
De ce ne fascinează povestea tocurilor și azi
Gândește-te puțin. Un obiect a fost aproape 600 de ani simbol de putere masculină, iar acum îl asociem doar cu femeile. Asta arată cât de mult se schimbă moda și cât de des un lucru pur practic ajunge simbol de eleganță.
Multe obiecte pe care le purtăm azi cu un anumit înțeles au pornit de la o nevoie cu totul diferită. Iar povestea asta o poți afla mai pe larg la muzee specializate, cum e Bata Shoe Museum din Toronto, dedicat istoriei încălțămintei. E exact genul de curiozitate de povestit prietenilor la o cafea.
Reține pe scurt povestea tocurilor înalte
Iată, pe scurt, traseul pe care l-au parcurs tocurile înalte de la câmpul de luptă la garderoba feminină:
- Au apărut la călăreții persani din secolul al X-lea, pentru fixarea piciorului în scări.
- Au ajuns în Europa pe la 1600, ca simbol de statut masculin.
- Ludovic al XIV-lea le-a făcut celebre, cu tocuri roșii de până la 10 cm.
- Au devenit modă feminină abia după 1630, iar bărbații le-au abandonat după 1789.
Așadar, data viitoare când vezi o pereche de pantofi eleganți, amintește-ți că tocurile înalte au fost purtate inițial de bărbați, mai ales de călăreți, pentru a sta bine în scări. Nimic legat de modă, totul legat de cal și de arc.
Poate cea mai frumoasă parte e tocmai surpriza. Un obiect de luptă a devenit simbolul rafinamentului, iar asta ne arată că moda nu merge niciodată în linie dreaptă.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.