Ajunul Crăciunului este una dintre cele mai încărcate zile ale anului. Casa trebuie să fie curată, mâncarea gata, totul „să iasă bine”. De dimineață până seara, multe mâini nu se mai opresc din treabă, iar gândul stă mereu la masă: ce mai lipsește, ce nu e destul, ce ar mai trebui făcut.
Și totuși, în această grabă, se strecoară o greșeală despre care se vorbește prea puțin. Nu e una vizibilă, nu ține de rețete sau de cantitate. Este o greșeală care nu se vede pe masă, dar se simte în suflet.
Biserica nu vorbește despre Ajun ca despre o zi de epuizare, ci ca despre o zi de așteptare și liniște. Iar aici apare ruptura dintre ce facem și ce ar fi bine să fie.
Greșeala cea mai des întâlnită: masa pregătită cu grabă și nervi
Cea mai mare greșeală făcută în Ajun nu este că masa nu e suficient de bogată. Este faptul că masa este pregătită cu agitație, supărare și oboseală sufletească.
Se întâmplă des:
- multă alergătură
- iritare
- vorbe spuse la nervi
- nemulțumiri că „nimeni nu ajută”
Ajunul ajunge, astfel, o zi de tensiune, exact când ar trebui să fie o zi de liniștire.
Ce spune Biserica despre ziua de Ajun
Biserica vede Ajunul Crăciunului ca pe o zi de:
- post (după putere și rânduială)
- rugăciune
- pregătire sufletească
Nu este o zi a mesei îmbelșugate, ci a așteptării Nașterii Domnului.
Biserica nu cere:
- mese multe
- mâncăruri complicate
- epuizare
Ci cere:
- cumpătare
- pace
- atenție la suflet
De ce agitația contrazice sensul Ajunului
Ajunul este despre liniște. Despre oprire. Despre a face loc în suflet pentru sărbătoare.
Când masa este pregătită cu:
- nervi
- reproșuri
- oboseală dusă la extrem
se pierde tocmai sensul zilei. Mâncarea ajunge pe masă, dar pacea nu.
Biserica spune clar, prin rânduială și prin duhul sărbătorii, că nu mâncarea aduce Crăciunul în casă, ci starea inimii.
O altă greșeală: exagerarea
Se mai face o greșeală frecventă: prea multul.
Prea multe feluri.
Prea multă mâncare.
Prea multă presiune să fie „perfect”.
Biserica nu binecuvântează risipa și nici excesul, mai ales într-o zi care, prin tradiție, este una a postului și a cumpătării.
Ajunul nu este concurs de mese. Este prag de sărbătoare.
Ce nu spune Biserica (dar mulți cred)
Biserica nu spune că:
- trebuie să fie masa plină ca să fie bine
- gospodina trebuie să se sacrifice
- oboseala extremă este virtute
Aceste idei vin mai mult din presiunea socială și din „așa se face”, nu din credință.
Ce spune, de fapt, Biserica
Biserica spune, simplu:
- mai puțin, dar cu liniște
- mai simplu, dar cu pace
- mai curat în suflet decât pe masă
Este mai bine o masă modestă, dar cu:
- vorbă bună
- răbdare
- liniște
decât o masă bogată, pregătită cu lacrimi și supărare.
Cum poate fi evitată această greșeală
Nu prin perfecțiune, ci prin alegeri simple:
- oprește-te din când în când
- nu face mai mult decât poți duce
- nu transforma Ajunul într-o povară
Este permis:
- să nu fie totul gata
- să fie simplu
- să fie imperfect
Crăciunul nu se strică din asta.
Un adevăr greu de acceptat
Mulți își amintesc Crăciunul nu după ce a fost pe masă, ci după:
- cum s-au simțit
- ce s-a spus
- ce atmosferă a fost
Iar copiii, mai târziu, nu își vor aminti rețetele. Își vor aminti dacă a fost liniște sau tensiune.
Greșeala care se repetă an de an
Credem că dacă facem mai mult, iubim mai mult.
Dar iubirea nu se măsoară în oale și tăvi.
Ajunul nu cere sacrificiu până la epuizare. Cere prezență.
Greșeala pe care o fac multe gospodine în Ajunul Crăciunului nu este legată de mâncare, ci de starea cu care este pregătită masa.
Biserica ne amintește că Ajunul este despre liniște, așteptare și pregătire sufletească, nu despre epuizare și perfecțiune.
O masă mai simplă, pregătită cu pace, aduce mai mult Crăciun în casă decât orice belșug făcut cu grabă și nervi.
Pentru că, în cele din urmă, sărbătoarea nu se așază pe masă. Se așază în inimă.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.