În Egiptul antic, când murea pisica familiei, toți își radeau sprâncenele în semn de doliu. Pare greu de crezut, dar așa arăta o iubire pe care o recunoaștem și azi, când plângem după un animal drag.
Gestul nu era o ciudățenie de moment. Era un doliu real, văzut de toată lumea, care dura săptămâni întregi, până când părul creștea la loc.
De ce își radeau egiptenii sprâncenele când murea pisica
Sprâncenele erau partea cea mai expresivă a feței, iar lipsa lor spunea tuturor, fără niciun cuvânt, că familia trece printr-o pierdere grea. Era un semn vizibil de jale, purtat cu mândrie.
Istoricul grec Herodot povestește în „Istorii” cum, la moartea unei pisici, toți membrii casei își radeau sprâncenele. Când murea câinele, își radeau tot capul și corpul.
Doliul acesta nu era o simplă formalitate. Era o dovadă publică de iubire față de un animal pe care familia îl considera parte din casă. Iar nimeni nu se ascundea de durere, dimpotrivă, o arăta deschis.
Cât de mult prețuiau egiptenii pisicile
Pisica era un animal sacru, legat direct de zeița Bastet, protectoarea casei, a familiei și a instinctului matern. A o jigni însemna să jignești o zeiță.
Dar nu era doar credință. Pisicile apărau hambarele de șoareci și de șerpi, așa că familiile le prețuiau și pentru folosul practic de zi cu zi. Era o legătură și sufletească, și gospodărească.
A răni sau a ucide o pisică, chiar și din greșeală, se pedepsea aspru, uneori cu moartea. Diodor din Sicilia povestește cum un roman a omorât accidental o pisică în Egipt și a fost linșat de mulțime, deși oficialii au încercat să îl scape.
Multe familii își îmbălsămau pisicile și le îngropau cu grijă. La Beni Hasan, arheologii au descoperit sute de mii de mumii de pisici, dovadă că aceste animale erau petrecute pe ultimul drum ca niște membri adevărați ai casei.
Ce ne spune acest obicei despre legătura om-animal
Gestul radical al egiptenilor ne arată un lucru simplu, legătura om-animal este veche de mii de ani și la fel de puternică atunci ca acum. Durerea pierderii a fost mereu reală.
Astăzi nu ne mai radem sprâncenele. Dar plângem la fel după un prieten necuvântător, iar golul lăsat de el se simte în toată casa.
Și la noi pisica are același rol dublu ca în Egiptul antic, companie blândă și paznic al gospodăriei împotriva șoarecilor. De aceea durerea cuiva care își pierde animalul nu ar trebui niciodată minimalizată.
Reține esențialul despre acest obicei egiptean
Iată pe scurt ce merită ținut minte despre acest obicei egiptean legat de pisici:
- Egiptenii antici își radeau sprâncenele când murea pisica familiei, până creștea părul la loc.
- Pisica era animal sacru, legat de zeița Bastet.
- Rănirea unei pisici, chiar și din greșeală, se pedepsea foarte aspru.
- Obiceiul arată o iubire pentru animale veche de mii de ani.
Poate că pare un obicei straniu, dar spune ceva foarte cald despre noi. În Egiptul antic, când murea pisica familiei, toți își radeau sprâncenele în semn de doliu, fiindcă durerea după un suflet drag merită arătată, nu ascunsă.
Iar dacă te gândești bine, nu suntem chiar atât de diferiți de oamenii de acum câteva mii de ani. Recunoști propriul animal în această poveste? Spune-ne în comentarii cum se numește micuțul tău.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.