În fiecare dimineață, milioane de oameni își înnoadă cravata în fața oglinzii, fără să bănuiască ce se ascunde în spatele acestui gest. Pare un accesoriu de birou și de eleganță, ceva inventat poate prin saloanele rafinate ale Parisului. Adevărul e altul, și are legătură cu praful de pe câmpul de luptă.
Iată ce spune cea mai răspândită explicație. Cravata își are originea, după o teorie, în eșarfele purtate de mercenarii croați în serviciul Franței. Nu de către croitori, nici de către nobili, ci de către soldați obișnuiți, în plin secol al XVII-lea.
De unde vine, de fapt, cravata și legătura ei croată
Surpriza e că un obiect atât de elegant s-a născut pe front. În timpul Războiului de Treizeci de Ani (1618-1648), soldații croați aflați în slujba regelui Franței purtau în jurul gâtului fâșii de pânză legate simplu, un detaliu practic care a prins repede ochii curtenilor de la Paris.
Aceste eșarfe nu erau o podoabă. Țineau gulerul strâns și protejau gâtul de frig. Erau colorate, legate cu un nod lejer, și arătau cu totul altfel decât gulerele scrobite cu care se obișnuiseră francezii.
Tocmai contrastul le-a făcut memorabile. Un accesoriu modest, de soldat, ajunsese dintr-odată subiect de discuție la una dintre cele mai rafinate curți din Europa.
Cum au ajuns soldații croați să influențeze moda Franței
Croații nu erau niște trupe oarecare. Franța i-a angajat ca unități de elită, iar prezența lor la curte venea cu un anumit prestigiu militar, ceva ce nobilimea admira și voia să imite.
Așa se face că nobilii francezi au început să copieze eșarfa legată la gât, văzând în ea un semn de curaj și de bărbăție. Ce era la origine un obiect practic a devenit, în câțiva ani, un capriciu al modei.
De la „à la croate” la cuvântul cravată
Aici se leagă povestea cu limba. Francezii numeau noul obicei „à la croate”, adică „în stil croat”, iar expresia s-a transformat treptat în cuvântul „cravate”, de unde vine și românescul „cravată”. În croată, accesoriul se numește chiar „kravata”.
Regele Ludovic al XIV-lea a iubit moda asta și ar fi creat chiar un corp special, numit „Royal-Cravate”. Atenție însă, regele nu a inventat cravata, ci doar a popularizat-o. Fâșii de pânză legate la gât existau și înainte, purtate de soldații romani sau de armata chineză din vechime.
De ce povestea cravatei merită spusă mai departe
E genul de curiozitate care îți schimbă felul în care privești un obiect banal. Un detaliu de pe câmpul de luptă a ajuns, în câteva decenii, accesoriul pe care îl purtăm azi la nunți, la examene și la birou.
Croația sărbătorește pe 18 octombrie Ziua Cravatei, iar Academia Cravatica din Zagreb promovează cu mândrie această origine. Puțini oameni cunosc însă legătura, ceea ce face povestea și mai savuroasă de împărtășit.
Reține pe scurt povestea cravatei
Iată, pe scurt, punctele esențiale ale acestei povești:
- Originea: eșarfele mercenarilor croați din serviciul Franței, secolul al XVII-lea
- Cuvântul „cravată” vine, după teorie, de la „Croat” și „à la croate”
- Ludovic al XIV-lea a popularizat accesoriul, nu l-a inventat
- Croația marchează Ziua Cravatei pe 18 octombrie
Data viitoare când îți pui cravata, gândește-te că reiei un gest vechi de aproape 400 de ani. Cea mai răspândită teorie spune că cravata își are originea în eșarfele purtate de mercenarii croați în serviciul Franței, o dovadă că moda se naște uneori în cele mai neașteptate locuri.
Istoria e plină de astfel de fire ascunse, care leagă obiecte banale de povești uriașe. Câți dintre prietenii tăi cred că știu de unde vine cravata? Etichetează-i mai jos și vezi cine ghicește!
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.