Stai în fața lor și ai impresia că privești o operă scoasă din mâna unui artist. Un chip uriaș de piatră, profilat pe cer, și niște ciuperci de stâncă alături. Adevărul te dezarmează puțin: Sfinxul și Babele din Bucegi sunt formațiuni stâncoase naturale, modelate de eroziune de-a lungul mileniilor. Nimeni nu a pus dalta pe ele.
Asta le face și mai impresionante. Hai să vedem cum a reușit natura un lucru pe care l-am pune ușor pe seama unei civilizații dispărute.
Ce sunt, de fapt, Sfinxul și Babele din Bucegi
Sunt două dintre cele mai cunoscute stânci din Carpați, sus, pe platoul Bucegi, la peste 2.200 de metri altitudine, lângă Bușteni, în județul Dâmbovița. Nu sunt monumente, sunt rocă vie săpată de vânt, ploaie și ger.
Le ajungi cel mai simplu cu telecabina de la Bușteni până la cota 2000, apoi 20, 30 de minute de mers pe platou. Roca de aici este sedimentară, gresii și conglomerate, mai moale decât pare. Tocmai moliciunea ei a îngăduit ca apa, gheața și vântul să-i dea forme atât de ciudate, când chipuri, când ciuperci uriașe.
De ce Sfinxul din Bucegi seamănă cu un chip uman
Sfinxul pare un cap de om privit din profil pentru că eroziunea a atacat roca pe straturi cu durități diferite. Părțile moi s-au măcinat mai repede, iar conturul rămas amintește, dintr-un anumit unghi, de o față.
Schimbă-ți locul cu câțiva pași și ‘fața’ dispare. Adaugă lumina razantă a dimineții sau a serii și profilul devine și mai clar. Creierul nostru face restul, e tendința lui de a recunoaște chipuri acolo unde sunt doar umbre și relief, un fenomen numit pareidolie.
Numele de ‘Sfinx’ a venit târziu, abia prin 1936, după o fotografie care semăna cu sfinxul egiptean. Stânca are circa 8 metri înălțime și aproape 12 metri lățime.
Cum a modelat eroziunea Babele de lângă Sfinx
La câțiva pași, Babele arată ca niște ciuperci de piatră, cu un picior subțire și o pălărie lată deasupra. Forma vine din același proces, doar că aici partea de jos, mai moale, se erodează mai repede decât stratul dur din vârf.
Vântul a fost meșterul principal. Încărcat cu fire fine de nisip, el șlefuiește roca printr-un fenomen numit coraziune, ca o hârtie abrazivă uriașă care lucrează necontenit. Numele popular de ‘Babe’ vine din imaginația ciobanilor care vedeau în ele siluete cocoșate, ca niște bătrâne.
Știai că legendele spun cu totul altceva
Multe povești susțin că Sfinxul ar fi fost cioplit de daci sau de o civilizație străveche, ba chiar că ar ascunde tuneluri și energii nevăzute. Atât administrația Parcului Natural Bucegi, cât și geologii confirmă însă că este o formă pur naturală.
Se invocă des și apusul din 21 noiembrie, când soarele coboară fix în spatele stâncii. E o frumoasă coincidență optică, nu o construcție gândită. Oamenii preferă misterul, fiindcă sună mai bine decât ‘vânt și ger’. Numai că realitatea geologică e la fel de spectaculoasă.
Reține pe scurt despre Sfinxul și Babele
Iată ideile esențiale de care merită să-ți amintești:
- Formațiuni 100% naturale, săpate de vânt, ploaie și îngheț
- Sus pe platoul Bucegi, la peste 2.200 m altitudine
- Sfinxul, circa 8 m înălțime și 12 m lățime
- Forma chipului se vede doar dintr-un anumit unghi și la lumina potrivită
- Legendele sunt frumoase, geologia spune clar: opera naturii
Data viitoare când urci pe platou, privește-le altfel. Sfinxul și Babele din Bucegi sunt formațiuni stâncoase naturale, modelate de eroziune de-a lungul mileniilor, iar asta nu le micșorează farmecul, dimpotrivă.
Nicio civilizație pierdută nu putea lucra mai răbdător decât vântul și gerul de la 2.200 de metri. Tu știai povestea adevărată sau credeai în legende?
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.