Se zice că visele nu vin niciodată chiar așa, din senin. Mai ales cele în care apare o persoană dragă, care îți întinde mâna și îți dă ceva. Din bătrâni, a visa că primești ceva de la cineva drag e considerat semn bun, semn de spor și de liniște în casă.
Bunicile noastre nu treceau cu vederea un asemenea vis. Îl povesteau dimineața, lângă icoană, și îi căutau tâlcul cu grijă, ca pe o vorbă lăsată anume pentru tine.
De ce se spune că visele cu cei dragi sunt semn bun
La țară, visul era luat în serios, ca o șoaptă venită de dincolo de ziua obișnuită. Se credea că un vis în care primești ceva de la o ființă apropiată aduce noroc pe drum și vești care îți încălzesc sufletul.
Oamenii dădeau însemnătate acestor vise fiindcă viața de zi cu zi era legată strâns de semne. Vremea, păsările, visele, toate „vorbeau”. Un dar primit în somn de la cineva drag era socotit mâna întinsă a celui ce te iubește, un fel de binecuvântare tăcută.
Ce se spunea că aduce darul primit în vis
Din bătrâni, lucrul pe care îl primești în vis are înțelesul lui aparte. Pâinea și banii erau citiți ca belșug și câștig neașteptat, florile ca bucurie și vești de la cineva apropiat, iar hainele noi ca o schimbare bună în viața ta.
Conta și cine îți întindea darul. De la o persoană dragă și vie, semnul era de dragoste și de apropiere. Bătrânii spuneau că până și chipul senin al celui care dăruia adăuga la noroc.
Vise cu cei plecați dintre noi
Aici glasul bunicilor se făcea mai blând. Se spunea că, atunci când primești ceva în vis de la cineva care nu mai e printre noi, sufletul lui îți trimite alinare și te ocrotește de acolo, de sus.
Un astfel de vis nu trebuie să te sperie. În Moldova și în Maramureș se zicea că, dacă cel plecat îți dă ceva, el e împăcat și mulțumit de tine. A doua zi, bunicile aprindeau o lumânare, spuneau o rugăciune și păstrau în gând un cuvânt bun pentru cel drag.
Cum dezlegau bătrânii înțelesul unui asemenea vis
Dezlegarea viselor la români se făcea după semne simple, nu după reguli bătute în cuie. Conta cine îți dădea darul, ce anume primeai și, mai presus de toate, ce simțeai în vis.
Simțirea spunea mai mult decât lucrul primit. Dacă te trezeai cu bucurie și liniște în piept, semnul era socotit cu atât mai bun. De aceea, același vis putea fi citit altfel de la un om la altul.
Bătrânii ne mai învățau și un obicei. Visul se povestea dimineața, dar nu pe nemâncate, și nu se spuneau visele urâte înainte de prânz, „ca să nu se împlinească”.
Ce e bine să reții din această vorbă din bătrâni
Înainte de toate, ține minte că vorbim despre credințe vechi, adunate de-a lungul vremii și de folcloriști, nu despre adevăruri dovedite. Iată esența lor:
- A primi ceva de la cineva drag în vis e socotit semn bun, de spor și vești frumoase.
- Darul de la cei plecați e văzut ca alinare și ocrotire, nu ca semn rău.
- Înțelesul depinde mult de ce ai simțit în vis, bucurie sau liniște.
- Bătrânii răspundeau la astfel de vise cu o lumânare aprinsă și un gând bun.
Așa se spunea din bătrâni, ca o moștenire trecută din gură în gură. Faptul că a visa că primești ceva de la cineva drag e considerat semn bun rămâne una dintre acele vorbe calde, care ne leagă de cei dinaintea noastră.
Le păstrăm fiindcă ne aduc mângâiere, nu fiindcă ar fi vreo dovadă. Iar uneori, un vis frumos cu cineva drag e tot ce ai nevoie ca să începi ziua cu inima mai ușoară.
Voi ce ați auzit din bătrâni despre visele cu cei dragi? Cum se „dezlegau” la voi în sat asemenea vise? Povestiți-ne în comentarii, ca să nu se piardă vorba veche.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.