Bunicile noastre nu aveau nevoie de farmacie ca să adoarmă liniștite. Aveau o cană caldă pe sobă și câteva flori uscate legate în buchețele, atârnate de grindă. Iar seară, când se lăsa întunericul peste sat, povestea că ceaiurile de tei, mușețel și levănțică chiar au un efect liniștitor și aduc somnul mai ușor.
Nu e vorba de știință strictă, ci de o credință veche, păstrată din casă în casă. Hai să vedem ce se spunea din bătrâni despre aceste leacuri blânde.
Ce spuneau bătrânii despre ceaiurile care liniștesc
Din bătrâni se spune că o cană băută seară potolește gândurile și alungă neliniștea zilei. Era o rânduială, nu un medicament, însă mulți jurau pe ea.
Florile se adunau vara, se uscau la umbră și se țineau lângă sobă, la îndemână, în săculeți de pânză sau borcane. Se credea că mirosul lor, abia simțit prin casă, liniștește mintea înainte de culcare.
Interesant e că tradiția nu era chiar pe lângă adevăr. Mușețelul, de pildă, conține apigenină, o substanță care se leagă de aceiași receptori din creier pe care îi ating și unele calmante ușoare, doar că mult mai blând.
De ce ceaiul de tei era socotit cel mai liniștitor
Teiul era regele ceaiurilor de seară. Băut cald, se spunea că moleșește trupul și aduce somnul mai repede, iar bunicile îl dădeau și copiilor agitați, cu o linguriță de miere.
Floarea se culegea în iunie, când înflorea pomul din fața casei și mirosul dulce umplea ulița. Se alegeau zilele uscate, niciodată florile de lângă drum, fiindcă acelea rețin praf și gaze de la mașini.
Rețeta din bătrâni e simplă. Pui o linguriță de flori uscate la o cană de apă fiartă, de vreo 200 ml, acoperi cana și o lași 5 până la 10 minute. Apa nu trebuie să clocotească tare, altfel se duce puterea florii odată cu aburul.
Mușețelul, ceaiul bunicii pentru somn liniștit
Mușețelul era socotit leacul bun la toate. Seară se credea că împacă stomacul și aduce un somn fără vise urâte, iar gustul lui blând îl făcea ușor de băut chiar și de copii.
Se găsea pe marginea drumului, prin grădină și pe imaș, așa că nu costa nimic. Floarea se culegea dimineața, se lega în buchețele mici și se usca la umbră, ferită de soarele care îi fură culoarea.
Cine e alergic la ambrozie sau la gălbenele să fie atent, fiindcă mușețelul e din aceeași familie de plante.
Levănțica, mireasma care alunga visele urâte
Levănțica lucra mai mult prin miros decât prin gust. Se punea o crenguță sub pernă sau în dulap, fiindcă se credea că alungă coșmarurile și ține gândurile rele departe peste noapte.
Ca ceai se bea rar și cu măsură, doar câteva flori la o cană, un vârf de cuțit, altfel devine amar. Tocmai mireasma ei, dată de uleiurile fine din floare, este cea care relaxează cel mai tare.
Ce să ții minte din vorba bătrânilor
Înainte să încălzești apa diseară, ține minte rânduiala veche, strânsă în câteva vorbe:
- O cană caldă de tei, mușețel sau levănțică, cu o oră înainte de culcare, niciodată pe stomacul gol.
- O linguriță de flori la o cană de apă fiartă, lăsată acoperită 5 până la 10 minute.
- Puțină miere și liniște în jur, fără zahăr mult.
- O crenguță de levănțică sub pernă, pentru vise frumoase.
Sigur, aceste ceaiuri rămân un ajutor blând, nu un leac pentru nopțile albe care țin săptămâni întregi, când e bine să mergi la doctor. Dar pentru o seară agitată, ritualul cald al bunicii face adesea minuni.
Așa se spunea din bătrâni, că ceaiurile de tei, mușețel și levănțică chiar au un efect liniștitor, mai ales când le bei pe îndelete, în liniștea serii. Voi ce ați auzit acasă, ce flori punea bunica în cana de seară?
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.