Sunt nume din istoria noastră care ne fac inima să bată mai tare. Ștefan cel Mare este unul dintre ele. Voievodul Moldovei nu a fost doar un domnitor priceput, ci și un om al credinței, iar Ștefan a fost numit „atlet al lui Hristos”, apărător al creștinătății în vremuri grele, atunci când puterea otomană amenința tot răsăritul Europei.
Astăzi îl pomenim nu doar ca pe un războinic, ci ca pe un sfânt voievod care a îmbinat sabia cu rugăciunea. Iar povestea lui ne privește încă, după mai bine de cinci secole.
De ce a fost numit Ștefan cel Mare „atlet al lui Hristos”
Titlul nu a fost o vorbă goală. După strălucita victorie de la Vaslui, de la Podul Înalt, din 10 ianuarie 1475, când o oaste moldoveană de aproape 40.000 de oameni a învins o armată otomană de trei ori mai mare, însuși Papa Sixt al IV-lea l-a numit athleta Christi, adică „atletul lui Hristos”.
În Evul Mediu, această numire era dată conducătorilor creștini care apărau hotarele credinței în fața puhoaielor venite din afară. Ștefan a meritat-o din plin, fiindcă a stat drept într-o vreme în care multe state mai mari plecau fruntea.
Ceea ce îl face deosebit este felul în care a unit vitejia cu smerenia. După fiecare biruință, nu se lăuda, ci mulțumea lui Dumnezeu și ridica o nouă biserică.
Apărătorul creștinătății pe care Europa l-a admirat
Renumele lui a trecut repede dincolo de granițele Moldovei. Pentru multe curți din apus, Ștefan era un scut al creștinătății răsăritene, un domnitor mic ca țară, dar uriaș prin curaj și statornicie în credință.
Domnia lui a durat 47 de ani, din 1457 până în 1504, cea mai lungă din istoria Moldovei medievale. În tot acest răstimp a purtat zeci de lupte cu otomanii, polonii, ungurii și tătarii, fără să se lase îngenuncheat.
Tradiția spune că a înălțat câte o ctitorie după fiecare bătălie însemnată. Așa au apărut Putna, sfințită în 1470 și loc al odihnei sale de veci, ori Voroneț, ridicată în 1488 în numai trei luni și trei săptămâni. Putna, din județul Suceava, a rămas ctitoria lui de suflet și astăzi unul dintre cele mai căutate locuri de pelerinaj din nordul Moldovei.
Nu toate campaniile au fost izbânzi, înfrângerea de la Războieni, din 1476, ne arată un om adevărat, care a cunoscut și înălțarea, și încercarea. Tocmai asta îl face mai apropiat de noi.
De ce ne face mândri și astăzi
Moștenirea lui ne învață ceva simplu și puternic. Un popor mic poate sta cu fruntea sus atâta vreme cât are credință și demnitate. Ștefan cel Mare a dovedit asta nu prin vorbe, ci prin fapte care au ținut peste veacuri.
Biserica Ortodoxă Română l-a trecut în rândul sfinților pe 20 iunie 1992, sub numele de „Binecredinciosul Voievod Ștefan cel Mare și Sfânt”, iar ziua de pomenire este 2 iulie, data trecerii sale la cele veșnice, în 1504. Cronicarul Grigore Ureche, care i-a fixat chipul în pagini, ni l-a lăsat moștenire ca pildă de tărie.
Pe 2 iulie, la Putna se adună mii de credincioși la slujbă și la rugăciune. Este un prilej de recunoștință pentru un domnitor care a fost, deopotrivă, viteaz în luptă și statornic în credință.
Iată de ce, când spunem că Ștefan a fost numit „atlet al lui Hristos”, apărător al creștinătății în vremuri grele, rostim mai mult decât o frază de istorie. Rostim un crez care ne ține uniți. El rămâne pentru toate generațiile un model de credință, omenie și dragoste de țară, un nume pe care îl purtăm în suflet cu mândrie.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.