Se crede că busuiocul pus sub pernă le arată fetelor tinere ursitul în vis.

Se crede că busuiocul pus sub pernă le arată fetelor tinere ursitul în vis, iar obiceiul acesta a trecut din mamă în fiică, generații la rând. Nu era un leac și nimeni nu îl lua drept ceva sigur, ci o credință caldă, legată de noroc în dragoste.

Bunicile noastre povesteau cu zâmbetul pe buze despre nopțile în care o fată nemăritată aștepta să vadă chipul celui sortit. Era parte din farmecul satului românesc, o tradiție frumoasă, nu o promisiune.

Ce se spune despre busuiocul de sub pernă

Din bătrâni se credea că o fată care pune busuioc sub pernă seară își visează viitorul soț. Firul de busuioc era socotit puntea dintre ea și ursit, iar visul din noaptea aceea, un semn de luat în seamă.

De ce tocmai busuiocul? Pentru că la noi a fost dintotdeauna planta sfântă, cu miros puternic și plăcut, legată de noroc și de curățenie sufletească. Mirosul acela tare vine din uleiurile lui aromate, iar oamenii îl puneau pe seama unei puteri aparte.

Visul era privit cu emoție. Dacă fata visa un flăcău anume, se spunea că acela îi va fi sortit. Dacă nu visa nimic limpede, mai încerca la altă sărbătoare.

De unde vine credința cu busuiocul și ursitul

Busuiocul are la români un rol aparte în obiceiurile creștin-ortodoxe. Cu el se sfințește apa de Bobotează, se stropește casa și animalele, iar firul sfințit la biserică era socotit cel mai puternic.

Tocmai de aici se naște legătura cu pragul către căsătorie. Planta curată, binecuvântată, părea potrivită să arate un viitor curat. Etnograful Simion Florea Marian a consemnat multe astfel de datini în culegerile lui despre obiceiurile noastre.

Fetele de măritat purtau busuioc în sân sau la oglindă, ca semn că sunt de luat. Iar când un fecior primea un fir de busuioc de la cea aleasă, înțelegea limpede că este plăcut.

Cum se făcea ritualul, după obiceiul vechi

Obiceiul cerea liniște și gând curat. Fata punea seară un fir de busuioc proaspăt sau uscat sub pernă, își punea o dorință sau se ruga, apoi nu mai vorbea cu nimeni până dimineața. Se spunea că altfel visul nu se mai adeverea.

Momentul conta mult. Cele mai potrivite erau nopțile dinaintea marilor sărbători, mai ales Boboteaza (5 spre 6 ianuarie), Sânzienele (23 spre 24 iunie) și noaptea Sfântului Andrei. În unele sate, fata ținea firul în mână și șoptea: „ursitule, ursit, vino la mine în vis”.

Busuiocul uscat era ales iarna, fiindcă mirosul lui se păstrează luni întregi. Gospodinele îl legau în mănunchiuri, cu capul în jos, la umbră, și îl țineau la icoană.

Alte credințe cu busuioc din satele noastre

Busuiocul de la Bobotează se păstra peste an pentru noroc și sănătate în casă. Era pus la grindă sau la icoană și nu se arunca, ci se ținea cu grijă până la sărbătoarea următoare.

Se mai spunea că busuiocul uscat ținut în casă alunga gândurile rele și aducea pace între ai casei. Pentru credința cu ursitul se folosea însă numai busuiocul comun din grădină sau cel sfințit, nu alte plante aromate cu care e adesea confundat.

Reține pe scurt obiceiul busuiocului de sub pernă

Iată, pe scurt, ce presupunea acest obicei al busuiocului de sub pernă:

• Busuioc proaspăt sau uscat, pus sub pernă seară
• Un gând curat sau o dorință înainte de somn
• Tăcere până dimineața, ca visul să se adeverească
• Nopțile dinaintea Bobotezei, Sânzienelor și Sfântului Andrei
• O credință din bătrâni, o tradiție frumoasă, nu o rețetă

Se crede că busuiocul pus sub pernă le arată fetelor tinere ursitul în vis, dar dincolo de adevărul lui, rămâne o frumoasă fărâmă din zestrea noastră populară. Sunt povești care ne leagă de bunici și de satul de altădată.

Le ținem vii fiindcă au căldură, nu fiindcă le luăm drept sigure. Așa se spunea și la voi în sat? Spuneți-ne în comentarii!