Mirul cu bună mireasmă izvorât din icoane și moaște

Sunt oameni care, intrând într-o biserică, simt deodată un parfum cald, nepământesc, care nu seamănă cu niciun ulei sau cu nicio floare. Adesea, acolo unde se ivește, se află o icoană veche ori o raclă cu sfinte moaște.

Mirul cu bună mireasmă izvorât din icoane și moaște este una dintre acele mărturii pe care credința le-a păstrat cu evlavie de veacuri. Hai să vedem, cu blândețe și fără grabă, ce înțelege Biserica prin această lucrare a harului.

Ce este, de fapt, mirul izvorât din icoane și moaște

Începem cu lucrul cel mai simplu. Mirul izvorât este un lichid uleios, plăcut mirositor, care apare în chip minunat pe unele icoane, cruci ori racle, fără o explicație firească și fără mâna omului.

Biserica nu îl confundă cu Sfântul și Marele Mir, cel folosit la Botez și la sfințirea bisericilor. Acela se prepară din zeci de materii, untdelemn, vin, esențe de trandafir, smirnă și tămâie, și se sfințește de patriarh în Joia Mare.

Mirul izvorât nu se pregătește de nimeni. El se primește ca un semn al sfințeniei, nu ca un obiect liturgic. Tocmai de aceea buna lui mireasmă nu seamănă cu parfumurile pământești, ci stăruie altfel, liniștit și curat.

Tradiția răsăriteană îi numește „izvorâtori de mir” pe sfinții ale căror moaște dau această mireasmă, între care Sfântul Dimitrie din Tesalonic și Sfântul Nicolae din Mira Lichiei.

Mărturii cunoscute despre icoane și moaște izvorâtoare de mir

De-a lungul timpului, multe icoane și moaște au izvorât mir, iar faptul a fost văzut de mii de pelerini. La racla Sfântului Nicolae din Bari se adună an de an, pe 9 mai, un lichid limpede numit „mana Sfântului Nicolae”.

Icoana Maicii Domnului „Înmuierea inimilor împietrite”, din Rusia, a izvorât mir începând cu anii 2000. Icoana de la Montreal, îngrijită de José Muñoz-Cortés, a izvorât mireasmă aproape neîntrerupt între 1982 și 1997.

În spațiul nostru, credincioșii vorbesc despre buna mireasmă simțită la moaștele Sfintei Parascheva de la Iași și ale Sfântului Dimitrie cel Nou, ocrotitorul Bucureștiului.

Biserica privește însă aceste fapte cu prudență. Comisii bisericești cercetează mai întâi dacă nu este vreo înșelăciune, ulei pus de mână, condens sau capilaritate, și abia apoi se vorbește despre minune.

Ce înseamnă această minune pentru credința noastră

Un semn ca acesta nu este o curiozitate, ci o mângâiere. Mirul izvorât din icoane și moaște este înțeles ca o lucrare a lui Dumnezeu printre oameni și o chemare la întărirea credinței.

Buna mireasmă vorbește, în felul ei, despre viața curată a sfinților. Sfinții Părinți, între care Sfântul Ioan Gură de Aur, ne învață că minunile întăresc credința, dar nu o înlocuiesc.

Nădejdea creștinului se reazemă pe Hristos, nu pe semnele văzute. Iată de ce astfel de minuni ne îndeamnă mai degrabă la rugăciune și pocăință decât la uimire goală.

Cum se cuvine să primim astfel de minuni, fără goana după senzațional

O greșeală obișnuită este să alergăm după minuni în loc să căutăm întâlnirea cu Dumnezeu. Minunile se primesc cu evlavie și cumpătare, prin închinare smerită și mulțumire, nu ca pe un spectacol.

La racle, preoții ung uneori credincioșii cu vată îmbibată în mir sau untdelemn sfințit de la candelă. Acesta se ia doar din biserică ori mănăstire, niciodată de la vânzători ambulanți, și se păstrează acasă într-un loc curat, lângă icoane.

Apropie-te de raclă cu o rugăciune scurtă, „Doamne, ajută!” sau „Sfinte, roagă-te pentru noi”, și cere binecuvântarea preotului. Nu da crezare oricărei vești neverificate.

Mirul nu lucrează ca o vrajă. Lucrează credința și mila lui Dumnezeu, iar mirul rămâne doar un mijloc prin care se arată harul.

Ține minte esențialul despre mirul izvorâtor

Iată, pe scurt, cele mai importante lucruri pe care merită să le reții despre această lucrare a harului:

• Mirul este o bună mireasmă apărută minunat pe icoane și moaște, fără mâna omului
• Nu se confundă cu Sfântul și Marele Mir sfințit în Joia Mare
• Biserica îl cercetează cu prudență înainte de a-l primi ca semn al harului
• Untdelemnul sfințit se ia doar din biserică sau mănăstire și se ține curat, lângă icoane
• Folosul adevărat este întărirea credinței, a rugăciunii și a nădejdii

La urma urmei, nu mireasma în sine ne mântuiește, ci inima care se deschide spre Dumnezeu. Un astfel de semn ne cheamă blând să ne apropiem de spovedanie, de împărtășanie și de o viață mai curată.

Privit cu smerenie, mirul cu bună mireasmă izvorât din icoane și moaște rămâne o mângâiere pentru cei care cred și o chemare caldă spre rugăciune. Să-l primim așa cum ne învață Biserica, cu evlavie, cu liniște și cu recunoștință față de Dumnezeu.