Trăim într-o lume care ne șoptește mereu același lucru, mai mult, mai nou, mai scump. Tocmai de aceea, ce a spus Sfântul Vasile cel Mare despre bogăție și despre lăcomie, în urmă cu peste 1600 de ani, sună uimitor de actual. Cuvintele lui nu te ceartă, ci te trezesc.
Nu e o predică despre vinovăție. E o discuție caldă despre ce facem cu ce avem și despre cum să nu ajungem robii lucrurilor pe care le strângem.
Cine a fost Sfântul Vasile cel Mare și de ce vorbea atât de des despre bani
A fost un episcop care știa din proprie experiență ce înseamnă avuția. Sfântul Vasile cel Mare a trăit între anii 330 și 379, a fost arhiepiscop al Cezareei Capadociei și unul dintre cei trei Mari Ierarhi. Provenea dintr-o familie foarte înstărită, însă și-a împărțit averea moștenită celor săraci.
Tocmai pentru că trecuse el însuși prin asta putea vorbi despre bani fără ipocrizie. A predicat în vremuri de foamete, când cei avuți țineau grânele ascunse, iar el îi îndemna deschis să le împartă.
A făcut și fapte, nu doar cuvinte. A întemeiat „Vasiliada”, un așezământ pentru săraci, bolnavi și călători, socotit unul dintre primele spitale organizate din istorie. Bogăția pusă în slujba aproapelui, asta era pilda lui vie.
Învățătura sa despre bogăție pe scurt
Avuția nu e un păcat. Sfântul Vasile nu a osândit averea în sine, ci lăcomia și ținerea ei doar pentru tine. El privea bogăția ca pe un dar lăsat în grija ta, nu ca pe o proprietate absolută.
Una dintre cele mai puternice fraze ale sale, din omilia despre bogatul cu jitnițele pline, sună așa: „Pâinea pe care o ții închisă este a celui flămând, haina pe care o păstrezi în ladă este a celui gol, iar banii pe care îi îngropi sunt ai celui nevoiaș.”
Cu alte cuvinte, surplusul pe care îl aduni peste nevoia ta devine, fără milostenie, o nedreptate față de cel lipsit. Omul e mai degrabă un administrator al lucrurilor, nu un stăpân absolut.
Ce înțelegea prin lăcomie și de ce o numea o boală a sufletului
Lăcomia e o sete care nu se stinge niciodată. În învățătura Sfântului Vasile cel Mare despre bogăție și despre lăcomie, pofta de a avea mereu mai mult, numită în greacă „pleonexia”, e o boală a sufletului, fiindcă nu se satură oricât ar primi.
El îl asemăna pe cel zgârcit cu un izvor astupat, care nu mai dă apă nimănui și se strică pe sine. Bogatul din parabolă, observa el, nu este pedepsit fiindcă a furat, ci pentru că nu a împărțit.
Atenția lui se mută de la cantitate la inimă. Nu mărimea averii e problema, ci cât de tare se lipește inima de ea.
De ce ne privește această învățătură și pe noi astăzi
Mulți cred că mesajul li se adresează doar celor foarte bogați. De fapt, „bogat” e oricine are un surplus față de cel de lângă el.
Multe frământări de azi pornesc din aceeași rădăcină, datoriile făcute pentru lucruri de care nu aveam nevoie, invidia, neliniștea. Învățătura ne ajută să deosebim nevoia reală de pofta fără capăt și ne cheamă la cumpătare și recunoștință.
Cum punem în practică această învățătură în viața de zi cu zi
Nu trebuie să aștepți să devii bogat ca să dăruiești. Sfântul Vasile recomanda milostenia regulată, nu gestul de o dată, și avertiza că amânarea („voi da după ce strâng mai mult”) e o capcană, fiindcă pofta crește odată cu averea.
Iată câțiva pași mărunți și concreți cu care poți începe chiar de azi:
- Pune deoparte un mic procent din ce câștigi, fie și 5 sau 10 lei, pentru cineva aflat în nevoie.
- Dăruiește hainele bune pe care nu le mai porți, în loc să le ții în dulap „pentru orice eventualitate”.
- Înainte de o cumpărătură, întreabă-te dacă e o nevoie reală sau doar o poftă de moment.
- Mulțumește seară pentru lucrurile pe care le ai deja, ca leac împotriva nemulțumirii.
Reține esențialul din învățătura Sfântului Vasile
Mesajul lui se poate strânge în câteva idei simple, ușor de ținut minte:
- Averea nu e un păcat, lăcomia și ținerea ei doar pentru tine sunt problema.
- Ești administratorul darurilor primite, nu stăpânul lor absolut.
- Prisosul tău este al celui lipsit.
- Începe să dăruiești de azi, cu pași mici, oricât de puțin ai.
În fond, tot ce a spus Sfântul Vasile cel Mare despre bogăție și despre lăcomie se strânge într-un singur îndemn blând, ține cont de cel de lângă tine. Nu ți se cere să dai tot, ci să nu ții totul închis cu zăvor.
Începe cu un pas mic, chiar azi. Vei descoperi că mâna care dăruiește rămâne, de cele mai multe ori, mai liniștită decât cea care strânge fără capăt.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.