Se spune că un bătrân cuvios a fost zărit rugându-se în biserica satului, în timp ce, la mulți kilometri depărtare, mângâia fruntea unui bolnav care striga după ajutor. Cum poate fi cineva în două locuri deodată? Iată o întrebare veche de când lumea, la care credința creștină răspunde cu blândețe și cu multă luare-aminte.
Minunea aceasta, a unui sfânt văzut în două locuri în același timp, nu este o poveste de adormit copiii. Este o mărturie pe care Biserica o păstrează cu grijă, fără zarvă și fără goană după senzațional. Hai să vedem ce înseamnă cu adevărat.
Ce înseamnă că un sfânt se arată în două locuri deodată
Darul de a fi în două locuri în aceeași clipă poartă numele de bilocație, din latinescul bi, doi, și locus, loc. Nu este o putere a omului, ci o lucrare a harului lui Dumnezeu prin sfântul Său. Sfântul nu face nimic de la sine, ci se lasă unealtă a milei dumnezeiești.
De aceea Biserica privește o astfel de arătare ca pe un semn al sfințeniei, nu ca pe un truc de spectacol. O închipuire sau o legendă naște tulburare și mândrie. O minune adevărată aduce pace și întoarcere la Dumnezeu.
De ce îngăduie Dumnezeu o asemenea minune
Dumnezeu nu face minuni la întâmplare. Astfel de arătări se petrec pentru întărirea celor slabi în credință, pentru ocrotirea unui om aflat în primejdie ori pentru chemarea cuiva la pocăință.
Sfinții lucrează ca mijlocitori între noi și Dumnezeu. Când îi chemăm cu credință, rugăciunea lor se adaugă rugăciunii noastre. Aceste minuni ne arată ce putere are o rugăciune făcută din inimă.
Dar atenție la un lucru. Evlavia adevărată nu aleargă după minune de dragul minunii. Caută pe Dumnezeu, nu spectacolul.
Mărturii cunoscute păstrate de Biserică
Viețile sfinților, adunate în Sinaxar și în Pateric, păstrează multe astfel de mărturii. Cea mai veche îl privește pe Sfântul Nicolae, grabnicul ajutător al celor de pe mare și de pe uscat. Tradiția spune că, pe când se afla la Sinodul de la Niceea, în anul 325, s-a arătat și unor marinari prinși de furtună.
La fel se povestește despre Sfântul Spiridon din Corfu, despre care preoții de acolo mărturisesc că papucii de pe moaștele lui se găsesc adesea purtați, ca și cum sfântul ar fi umblat să ajute. Astfel de relatări nu sunt crezute orbește, ci cercetate cu grijă înainte de a fi primite. Multe rămân tăinuite, știute doar de cei care le-au trăit.
Cum deosebești o minune adevărată de o închipuire
O minune adevărată se cunoaște după roade. Aduce smerenie, liniște și dorința de a te îndrepta, nu fală și frământare. Sfinții Părinți, între care Sfântul Ignatie Briancianinov, ne învață să ne ferim de înșelare, adică de a lua un vis sau o părere drept descoperire de la Dumnezeu.
Cea mai sigură cale este sfatul unui duhovnic. Un preot încercat te ajută să deosebești lucrarea cea bună de capcana goanei după semne.
Reține esențialul despre minunea bilocației
Iată, pe scurt, punctele de care e bine să ții seama despre această minune:
- Bilocația este darul de a fi văzut în două locuri deodată, prin harul lui Dumnezeu, nu prin puteri proprii.
- Se petrece pentru întărirea credinței și ajutorul aproapelui, niciodată pentru uimire.
- Biserica cercetează fiecare mărturie cu martori și fapte adeverite înainte de a o primi.
- O minune adevărată duce la smerenie, pocăință și rugăciune, nu la tulburare.
Faptul că un sfânt a fost văzut în două locuri în același timp ne încredințează că sfinții sunt vii și aproape de noi, gata să ne întindă mâna când îi chemăm. Ei nu sunt amintiri din cărți vechi, ci prieteni care aud.
Iar tu nu ai nevoie de minuni ca să crezi. O credință tare se ține prin rugăciune statornică, prin post și prin fapte bune. Apropie-te de sfinți cu inima curată, și vei simți ajutorul lor chiar și fără să-l vezi cu ochii.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.