Mândria: cum se strecoară în suflet pe nesimțite rămâne una dintre cele mai greu de văzut patimi tocmai pentru că nu vine zgomotos. Ea nu izbește, ci se așază tăcut, ascunsă sub fapte care par bune și gânduri care par drepte.
Tocmai de aceea merită s-o privim cu blândețe, nu cu spaimă. Recunoscută din vreme, mândria poate fi scoasă afară din inimă cu pași mici, prin rugăciune și sinceritate față de noi înșine.
Ce este mândria și de unde se ivește
Mândria este patima care ne pune pe noi mai presus de Dumnezeu și de aproapele. Sfinții Părinți o numesc rădăcina tuturor celorlalte patimi, iar Sfântul Ioan Scărarul, în ‘Scara’, o așază pe ultima treaptă, fiindcă apare după ce omul a biruit deja alte slăbiciuni.
Ea nu trebuie confundată cu demnitatea firească. A-ți cunoaște valoarea e sănătos. Mândria începe abia când uiți că tot ce ai bun e dar primit, nu merit propriu. Tocmai pe cei care se nevoiesc îi pândește cel mai tare, prin mulțumirea de sine.
Semnele după care recunoști mândria din inimă
Primul semn al mândriei este nevoia de a avea mereu dreptate și greutatea de a cere iertare. Când te superi că nu ești băgat în seamă sau lăudat, patima a prins deja rădăcini.
Mai sunt și altele, mai ascunse. Iată cele care se strecoară cel mai des:
- judecarea celorlalți și gândul ‘măcar eu nu fac ca el’
- nemulțumirea tăcută când altul e lăudat
- părerea că postul și rugăciunea ta te fac mai bun decât ceilalți
- smerenia de fațadă, când te smerești cu vorba ca să fii lăudat
Cum lucrează viața duhovnicească împotriva ei
Leacul mândriei este smerenia, adică așezarea dreaptă a inimii și recunoașterea că ai nevoie de ajutorul lui Dumnezeu. Nu e umilire, ci pace și recunoștință.
Spovedania taie ‘dreptatea proprie’, fiindcă te pune în fața adevărului despre tine. Sfatul unui duhovnic te ferește de rătăciri, iar pilda smereniei lui Hristos rămâne modelul viu pe care îl ai mereu înainte.
Pași concreți prin care ții mândria departe
Cel mai la îndemână sprijin este rugăciunea vameșului, rostită des, mai ales când te tulburi. Câteva lucruri simple, făcute zilnic, schimbă inima cu răbdare:
- Rostește des ‘Doamne, miluiește-mă pe mine, păcătosul’, mai ales când te aprinzi.
- Seară, cercetează-ți scurt cugetul și vezi unde te-ai înălțat cu gândul.
- Cere iertare primul, chiar și când crezi că ai dreptate.
- Fă o faptă bună în ascuns, fără să afle nimeni.
- Mulțumește pentru darurile altora, în loc să te compari cu ei.
Greșeli care hrănesc mândria fără să-ți dai seama
Cea mai des întâlnită greșeală este să crezi că smerenia înseamnă să te disprețuiești. Smerenia adevărată e liniște și recunoștință, nu tristețe apăsătoare.
Există și o mândrie ‘pe dos’, când te lauzi cu cât de păcătos ești, ori faci din nevoință un prilej de fală. Când tulburarea sufletească e adâncă, e bine ca pe lângă sfatul preotului să cauți și ajutorul medicului.
Trei lucruri de ținut minte în această luptă
Pe scurt, iată ce e bine să porți mereu cu tine:
- mândria se vindecă zilnic, prin pași mărunți, nu dintr-o dată
- rugăciunea vameșului, rostită des, e cel mai apropiat sprijin
- spovedania și sfatul duhovnicului țin sufletul în adevăr
Înțelegerea felului în care mândria se strecoară în suflet pe nesimțite este deja jumătate din drum. Cealaltă jumătate o faci în fiecare zi, cu răbdare.
Nu te descuraja dacă aluneci. Lupta aceasta e lucrare de o viață, iar fiecare ‘Doamne, miluiește-mă’ rostit din inimă te apropie de pacea pe care mândria ți-o ascundea.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.