Ce înseamnă „Iată, cu voi sunt în toate zilele„. Făgăduința care ne ține pe toți

Sunt cuvinte pe care le-ai văzut, poate, deasupra ușii unei biserici sau săpate într-o troiță la marginea drumului. „Iată, cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului” nu este o vorbă oarecare, ci ultima făgăduință lăsată de Mântuitorul înainte de a Se înălța la cer.

Sunt cuvinte care alungă frica și singurătatea. Iar înțelesul lor merge mult mai adânc decât un simplu îndemn la curaj.

Ce înseamnă cuvântul „Iată, cu voi sunt în toate zilele”

Pe scurt, este promisiunea lui Hristos că rămâne alături de noi neîntrerupt, până la a doua Sa venire. Versetul se află în Evanghelia după Matei, capitolul 28, versetul 20, și încheie întreaga Evanghelie cu un cuvânt de mângâiere, nu de despărțire.

În textul grecesc original, verbul folosit pentru „sunt” este eimi, la timpul prezent. Asta schimbă totul. Nu „am fost” și nici „voi fi”, ci „sunt”, chiar acum, o prezență care nu se stinge niciodată. Dintre cei patru evangheliști, doar Matei păstrează această făgăduință în această formă.

În ce împrejurare a rostit Iisus Hristos aceste cuvinte

Hristos le rostește pe un munte din Galileea, după Înviere și chiar înainte de Înălțarea la cer. Cuvintele vin imediat după porunca de a propovădui și a boteza toate neamurile, ceea ce numim „Trimiterea cea mare”.

De aceea făgăduința nu plutește în aer. Ea este legată direct de misiunea Bisericii. Domnul îi trimite pe ucenici în toată lumea, iar ca să nu se teamă, le dă această încredințare.

Gândește-te la ce simțeau atunci. Învățătorul lor pleca, iar ei rămâneau singuri în fața unei lucrări uriașe. Tocmai în acel moment de cumpănă aveau nevoie să audă că nu vor fi părăsiți.

Cum este Hristos „cu noi în toate zilele” și astăzi

Aici apare o întrebare firească. Dacă Hristos S-a înălțat la cer și nu mai este văzut, cum mai poate fi „cu noi”? Răspunsul l-a dat Cincizecimea, la 50 de zile după Înviere, când S-a pogorât Duhul Sfânt.

Prezența Lui nu mai este una trupească și văzută, ci una tainică, prin harul Duhului Sfânt, prin Biserică și prin Sfintele Taine. În chip deosebit, Hristos este prezent real în Sfânta Împărtășanie, cu trupul și cu sângele Său.

Sfântul Ioan Gură de Aur, în tâlcuirile sale la Matei, arată un lucru frumos. Domnul nu le-a făgăduit prezența doar apostolilor, fiindcă ei nu aveau să trăiască până la sfârșitul lumii, ci tuturor credincioșilor care aveau să vină după ei. Adică nouă.

Iar „în toate zilele” înseamnă și zilele grele, nu doar sărbătorile luminoase.

Ce înseamnă cuvintele Domnului pentru viața ta de zi cu zi

Când treci prin boală, prin doliu sau prin singurătate, aceste cuvinte îți spun limpede că nu ești niciodată singur. Hristos îți este alături în încercare, în suferință și chiar în clipa morții.

Dar atenție la o greșeală des întâlnită. Mulți reduc versetul la un mesaj de tip „nu ești singur”, rupt de viața bisericească. Sensul deplin se trăiește, nu doar se simte.

Cum îl trăiești concret? Prin câțiva pași simpli de viață creștină:

  • rugăciunea de dimineață și de seară, în colțul tău de rugăciune cu icoană;
  • participarea la Sfânta Liturghie duminica;
  • spovedania și împărtășania regulată;
  • citirea Evangheliei, măcar câteva rânduri pe zi.

Așa, făgăduința încetează să fie o vorbă frumoasă pe perete și devine sprijin viu.

Ce să ții minte din făgăduința Mântuitorului

Dacă reții puține lucruri, reține acestea:

  • versetul se află în Evanghelia după Matei (28, 20), ultimele cuvinte ale Evangheliei;
  • Hristos rămâne cu noi prin Duhul Sfânt, prin Biserică și prin Sfintele Taine;
  • prezența Lui ne dă curaj în toate zilele, mai ales în cele grele;
  • răspunsul nostru este credința, rugăciunea și viața în Biserică.

La urma urmei, toată nădejdea creștinului se sprijină pe aceste cuvinte. Nu suntem lăsați singuri într-o lume grea, ci avem alături pe Cel ce a biruit moartea.

Ține minte asta în zilele întunecate, când totul pare prea greu. „Iată, cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului” nu este o promisiune care se uzează cu timpul, ci una care ține cât lumea însăși.