Sfinții Trei Ierarhi și disputa care i-a unit în cinstire

Există în calendarul ortodox o sărbătoare născută, în mod neașteptat, dintr-o ceartă. Povestea Sfinților Trei Ierarhi și disputa care i-a unit în cinstire ne arată cum o dezbinare aprinsă s-a transformat, printr-o minune, într-un model de smerenie și pace.

Dacă te-ai întrebat vreodată cui se roagă elevii înainte de examene sau de ce trei sfinți mari sunt prăznuiți în aceeași zi, răspunsul stă în această întâmplare. Hai să o luăm de la capăt.

Cine sunt Sfinții Trei Ierarhi și de ce sunt cinstiți împreună

Trei nume, o singură zi de cinstire. Sfinții Trei Ierarhi sunt Vasile cel Mare, Grigorie Teologul (de Nazianz) și Ioan Gură de Aur, trăitori în secolul al IV-lea, epoca de aur a teologiei creștine.

Vasile cel Mare a fost arhiepiscop al Cezareei Capadociei, a alcătuit Liturghia care îi poartă numele și a întemeiat „Vasiliada”, un așezământ cu spital și azil pentru săraci. Grigorie a apărat învățătura despre Sfânta Treime la Sinodul al II-lea Ecumenic, de unde și numele de „Teologul”. Ioan a rămas în istorie prin sutele lui de predici, care i-au adus supranumele „Gură de Aur”.

Vasile și Grigorie au fost prieteni încă din anii de studiu la Atena. Pentru viața lor curată și pentru apărarea dreptei credințe, Biserica i-a numit „dascăli ai lumii și ierarhi”.

Disputa dintre credincioși care i-a unit pe cei trei sfinți

Cinstirea lor împreună s-a născut dintr-o ceartă. La sfârșitul secolului al XI-lea, la Constantinopol, credincioșii se certau aprins care dintre cei trei ar fi cel mai mare înaintea lui Dumnezeu.

Comunitatea s-a împărțit în trei tabere rivale, „vasilieni”, „grigorieni” și „ioaniți”. Unii îl socoteau mai presus pe Vasile, alții pe Grigorie, alții pe Ioan. Dezbinarea tulbura pacea Bisericii și amenința unitatea oamenilor.

Minunea care a pus capăt certurilor

Cearta nu s-a stins prin argumente, ci printr-o arătare minunată. În jurul anului 1100, cei trei ierarhi i s-au arătat împreună Sfântului Ioan Mavropous, episcopul Evhaitelor, spunându-i că înaintea lui Dumnezeu sunt deopotrivă, fără întâietate între ei.

Ei i-au cerut să le facă o singură zi de pomenire comună. Așa, după cum mărturisește Sinaxarul, s-a rânduit sărbătoarea celor Trei Ierarhi laolaltă, ca semn al smereniei și al unității lor. Niciunul nu este mai mare. Toți sunt deopotrivă.

Pentru ce nevoi se roagă credincioșii Sfinților Trei Ierarhi

Sunt ocrotitorii celor ce învață. Credincioșii li se roagă mai ales pentru luminarea minții, pentru înțelepciune și pentru reușita copiilor la școală, fiind socotiți ocrotitorii elevilor, studenților și ai dascălilor.

Tot lor li se cere ajutor pentru pace și împăcare, mai ales acolo unde sunt familii dezbinate sau oameni învrăjbiți. Sunt chemați în rugăciune și de profesori, de teologi și de cei care caută întărire în credință și putere de a birui îndoielile.

Acatistul și rugăciunea către cei trei sfinți

Cuvântul potrivit la vreme de tulburare este rugăciunea. Acatistul Sfinților Trei Ierarhi se citește mai ales înainte de examene sau în vremuri de dezbinare, cerând luminarea minții și pace în suflet.

Rugăciunea se face cu evlavie, în fața icoanei celor trei sfinți, lângă o candelă aprinsă. După nevoia sufletească, poți citi și acatistele fiecăruia în parte.

Ce să reții despre cei Trei Ierarhi

Iată, pe scurt, lucrurile esențiale de păstrat în minte despre Sfinții Trei Ierarhi:

  • Sunt trei sfinți cinstiți împreună: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur.
  • Cinstirea comună s-a născut dintr-o dispută stinsă printr-o minune, în jurul anului 1100.
  • Sunt ocrotitorii celor ce învață și mijlocitori pentru pace și înțelepciune.
  • Li se citește Acatistul Sfinților Trei Ierarhi pentru luminarea minții.

Povestea lor rămâne una dintre cele mai frumoase lecții de smerenie din viețile sfinților. Trei oameni mari, pe care oamenii voiau să-i așeze unul deasupra altuia, au cerut chiar ei să fie cinstiți la fel.

Tocmai aici stă puterea acestei sărbători. Sfinții Trei Ierarhi și disputa care i-a unit în cinstire ne amintesc că adevărata mărime se vede în smerenie, iar pacea dintre oameni prețuiește mai mult decât orice întâietate.