Sunt povești din Evanghelie care, odată auzite, nu te mai lasă. Pilda talanților este una dintre ele, fiindcă vorbește despre ceva ce ne privește pe fiecare, indiferent de vârstă sau de meserie.
Pilda talanților, adică tocmai ce facem cu darurile primite de la Dumnezeu, ne pune în față o întrebare simplă și usturătoare. Ce faci tu cu ceea ce ți s-a dat?
Ce ne învață pilda talanților, pe scurt
Mântuitorul ne arată aici un adevăr care schimbă felul în care îți privești propria viață. Fiecare om primește de la Dumnezeu daruri pe care are datoria să le folosească și să le înmulțească, nu să le ascundă de teamă.
Talantul nu înseamnă doar bani. Este orice dar, fie timpul, priceperea mâinilor, răbdarea, credința sau bunătatea cu care îi întâmpini pe ceilalți.
Mântuitorul a spus această pildă ucenicilor Săi, ca îndemn la veghere și la lucrare. Ea stă alături de celelalte pilde despre Împărăția cerurilor, pe care le găsim mai ales spre sfârșitul Evangheliei după Matei.
Cum se povestește pilda talanților în Evanghelie
Povestea o aflăm în Evanghelia după Matei, capitolul 25, versetele 14-30. Un stăpân, înainte de a pleca într-o călătorie lungă, își încredințează averea slugilor, „fiecăruia după puterea lui”.
Unul primește cinci talanți, altul doi, iar al treilea un singur talant. Trebuie să știi un lucru, un talant era o avere uriașă, în jur de 26 de kilograme de argint, cât venitul a vreo 20 de ani de muncă. Deci nici cel cu un talant nu a primit puțin.
Primii doi pun darul la lucru și îl îndoiesc. Al treilea, de frică, sapă o groapă și își îngroapă talantul în pământ.
La întoarcere, stăpânul îi laudă pe cei harnici cu vorbele „slugă bună și credincioasă”. Pe cel care nu a făcut nimic îl numește „vicleană și leneșă” și îi ia înapoi ce primise.
Ce înseamnă talantul pentru viața noastră de azi
Sfinții Părinți, între care și Sfântul Ioan Gură de Aur, ne învață că talanții sunt darurile felurite primite de la Dumnezeu. Mintea, sănătatea, glasul frumos, răbdarea sau timpul liber sunt toate daruri date spre rodire.
Darurile sunt împărțite diferit, însă niciunul nu este mai puțin valoros. Stăpânul nu cere de la toți aceeași sumă, ci aceeași credincioșie, iar cei cu cinci și cei cu doi talanți primesc exact aceeași laudă.
De aceea nu are rost să te compari cu vecinul sau cu fratele tău. Important nu e câte daruri ai, ci ce faci cu ele.
De ce este greșit să ne ascundem darurile primite
Sluga care și-a îngropat talantul nu a furat și nu a făcut un rău anume. Și totuși a fost osândită, fiindcă nu a făcut nimic bun cu ce avea, iar nelucrarea binelui este ea însăși o greșeală.
În spatele acelei gropi stau frica de eșec și comoditatea. Când ții pentru tine ce ai primit, pierzi roadele pe care le-ar fi adus și îi lipsești pe ceilalți de ajutorul tău.
Pași simpli prin care îți pui în lucrare darurile de la Dumnezeu
Vestea bună e că poți începe chiar azi, cu ce ai deja la îndemână. Pilda talanților răsplătește punerea în lucrare, nu mărimea darului.
Iată câțiva pași la îndemâna oricui:
- Recunoaște-ți darul, întrebându-te la ce te pricepi și ce bucurie le aduce celor din jur.
- Folosește-l în slujba familiei și a aproapelui, fie că dai o mână de ajutor unui vecin vârstnic ori înveți un copil să gătească.
- Mulțumește-I lui Dumnezeu prin rugăciune pentru ce ai primit.
- Înmulțește binele zilnic, prin fapte mărunte și statornice.
Reține esențialul despre pilda talanților
Pe scurt, iată ce merită păstrat în inimă:
- Darurile vin de la Dumnezeu și trebuie folosite, nu îngropate.
- Nu contează câte daruri ai, ci ce faci cu ele.
- Frica și comoditatea ne fură roadele.
- Binele se înmulțește prin fapte mici, făcute cu credință.
Tâlcul nu cere fapte mari, ci inimă deschisă și mâini gata de lucru. Un dar folosit, oricât de mărunt, aduce mai multă roadă decât o comoară îngropată.
Așadar, pilda talanților și ce facem cu darurile primite de la Dumnezeu rămâne o chemare blândă spre fapte concrete. Începe cu darul de azi, și vei vedea cum binele crește de la sine.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.