Drumul Damascului. Cum L-a întâlnit Pavel pe Hristos și a orbit de lumină

Sunt întâmplări sfinte pe care creștinii le povestesc de aproape două mii de ani și care nu și-au pierdut nimic din puterea lor. Una dintre ele este chiar drumul Damascului, momentul în care Pavel L-a întâlnit pe Hristos și a orbit de lumină. O clipă care a schimbat un prigonitor înverșunat în cel mai înflăcărat propovăduitor al Evangheliei.

Biserica o mărturisește cu drag, iar Faptele Apostolilor o relatează nu o dată, ci de trei ori, în capitolele 9, 22 și 26. Hai să o luăm cu binișorul, de la început.

Cine era Saul înainte de această întâlnire cu Hristos

Înainte de a fi Apostol, a fost prigonitor. Saul din Tars era un fariseu zelos, învățat carte la picioarele vestitului dascăl Gamaliel, care îi ura din toată inima pe primii creștini.

Fusese de față chiar la uciderea cu pietre a Sfântului Ștefan, primul mucenic. Nu se mulțumea cu atât. Plecase de la Ierusalim spre Damasc, cale de vreo 215 kilometri, cu scrisori de la marele preot, ca să-i aresteze pe credincioșii de acolo și să-i aducă legați.

Nimeni nu părea mai departe de Dumnezeu decât el. Și tocmai pe el l-a ales Domnul.

Ce s-a întâmplat cu adevărat pe drumul Damascului

Convertirea lui Saul a venit dintr-o lumină. Spre amiază, aproape de cetate, o strălucire din cer, descrisă în Faptele 26:13 ca fiind „mai puternică decât strălucirea soarelui”, l-a învăluit deodată. A căzut la pământ și a auzit un glas: „Saule, Saule, de ce Mă prigonești?”.

Era glasul lui Hristos. I-a spus să se ridice și să meargă în cetate, unde avea să afle ce trebuie să facă. Tovarășii lui de drum au rămas înmărmuriți, fiindcă auzeau glasul, dar nu vedeau pe nimeni.

Orbit de acea lumină, Saul a rămas fără vedere trei zile întregi. Nu a mâncat și nu a băut nimic, ci a fost dus de mână până în Damasc, pe ulița numită Dreaptă, o stradă care se păstrează și astăzi în orașul vechi.

Vindecarea prin Anania, botezul și noul nume

Domnul nu l-a lăsat singur. L-a trimis pe ucenicul Anania să-l caute, iar acesta, deși se temea de faima lui Saul, l-a ascultat. I-a pus mâinile și s-a rugat, iar de pe ochii lui „au căzut un fel de solzi” (Faptele 9:18). Și-a recăpătat pe loc vederea, după care a fost botezat.

Din clipa aceea, prigonitorul a devenit propovăduitor. Numele Saul a fost lăsat pentru numele Pavel, cel sub care avea să rămână Apostolul neamurilor.

Ce ne învață astăzi întoarcerea lui Pavel

Vestea bună a acestei minuni este una singură. Nimeni nu este atât de departe de Dumnezeu încât să nu se mai poată întoarce, fiindcă harul poate schimba într-o clipă chiar și inima cea mai împietrită.

Lumina care l-a orbit pe Pavel a fost, de fapt, lumina care i-a deschis ochii sufletului. De aceea Sfinții Părinți îl pun mereu pildă de pocăință pentru toți cei care cred că au greșit prea mult ca să mai fie iertați.

Pentru ce nevoi i se roagă credincioșii Sfântului Apostol Pavel

Mulți credincioși îl au ocrotitor și i se roagă cu încredere în clipe grele. I se cere ajutorul mai ales pentru întărirea credinței și pentru luminarea minții în vremuri de îndoială.

Iată câteva dintre nevoile pentru care credincioșii aleargă la el:

• pentru întoarcerea celor rătăciți de la calea cea bună;
• pentru curaj în mărturisirea credinței și răbdare în necazuri;
• pentru cei plecați departe de casă, fiindcă însuși Pavel a străbătut lumea în călătoriile sale.

Reține pe scurt minunea de pe drumul Damascului

Iată, pe scurt, ce trebuie să ții minte despre această minune:

• Saul prigonea creștinii, până când lumina lui Hristos l-a oprit în drum spre cetate.
• A orbit trei zile, apoi a fost vindecat și botezat de Anania.
• Din Saul a ajuns Pavel, Apostolul neamurilor.
• I ne rugăm pentru credință, curaj și întoarcerea celor rătăciți.

Poate că fiecare dintre noi are nevoie de propriul drum al Damascului, de acel ceas în care lumina ne oprește din mers și ne întoarce fața către cer. Minunea aceasta ne spune că nu e niciodată prea târziu.

Așa cum drumul Damascului ne arată cum L-a întâlnit Pavel pe Hristos și a orbit de lumină, tot așa ne cheamă și pe noi la o scurtă cugetare și la o rugăciune smerită. Oprește-te o clipă, închide ochii și cere-I Domnului să-ți deschidă, la rândul tău, ochii sufletului.