Facem o faptă bună și, fără să vrem, așteptăm un „mulțumesc”. Apoi ne supărăm când nu vine. Aici intervine, peste veacuri, învățătura Sfântului Marcu Ascetul despre faptele bune și despre smerenie, una dintre cele mai limpezi lecții pe care ni le-a lăsat tradiția ortodoxă.
E o lecție care nu îmbătrânește. Pentru că omul de azi, prins în comparații și în nevoia de recunoaștere, se lovește exact de problemele despre care scria un pustnic acum o mie cinci sute de ani.
Cine a fost Sfântul Marcu Ascetul și de ce contează cuvântul lui
Sfântul Marcu Ascetul, numit și Marcu Pustnicul, a trăit cel mai probabil în secolele IV-V, ca monah în spațiul egiptean sau sirian, crescut în tradiția aspră a pustiei. Cuvintele lui s-au păstrat în Filocalie, în volumul tradus la noi de Părintele Dumitru Stăniloae.
Cele mai cunoscute scrieri ale lui sunt „Despre legea duhovnicească” și „Despre cei ce cred că se îndreptează din fapte”. Tocmai acolo dezbate raportul dintre binele pe care îl facem și harul lui Dumnezeu.
De ce contează azi? Pentru că vorbește pe limba frământărilor noastre, nevoia de a fi apreciați, supărarea când nu suntem.
Ce spune Sfântul Marcu Ascetul despre faptele bune
Fapta bună nu este o monedă cu care „cumpărăm” Raiul. Acesta este miezul învățăturii. Binele pe care îl facem nu îl pune pe Dumnezeu dator față de noi, ci ne curăță pe noi pe dinăuntru.
„Împărăția cerurilor nu este plata faptelor, ci harul Stăpânului gătit slugilor credincioase”, spune el într-o formulare des citată. Cu alte cuvinte, faptele bune sunt răspunsul firesc la darul primit la Botez, nu o plată pe care o încasăm.
Aici e capcana. Cine face un bine și apoi se laudă cu el sau așteaptă răsplată, îl pierde pe loc. Îl transformă în prilej de mândrie. Marcu Ascetul leagă mereu fapta de gândul din spatele ei, nu doar de gestul exterior.
Legătura strânsă dintre fapte și smerenie
Smerenia este temelia pe care stau toate faptele bune. Fără ea, virtutea se preface în trufie și își pierde rodul. Omul smerit face binele și îl uită, lăsând lauda lui Dumnezeu.
Smerenia, la el, nu e o atitudine teatrală. Este recunoașterea simplă că orice bine vine de la Dumnezeu, nu din puterile noastre. Cine se crede îndreptat prin propriile fapte cade, mai devreme sau mai târziu, în judecarea altora.
El avertizează și asupra „dreptății de sine”, mulțumirea că ești un om corect. O socotește mai primejdioasă decât păcatele vădite, fiindcă se ascunde sub haina virtuții.
Cum aplici învățătura Sfântului Marcu Ascetul în viața de azi
Cum trăiești asta concret? Prin trei deprinderi mici, pe care le poți începe chiar azi.
- Fă o faptă bună pe care să nu o știe nimeni, fără să o povestești.
- Spune o rugăciune scurtă de mulțumire când apare gândul „merit ceva pentru asta”.
- Iartă repede și nu ține socoteala greșelilor altora.
Părintele Cleopa Ilie repeta des îndemnul ca milostenia să se facă „cu mâna dreaptă fără să știe stânga”. Iar când ești nedreptățit, primește ocara ca pe o datorie plătită, nu ca pe o nedreptate. Tocmai asta vindecă mândria.
Atenție la o greșeală a începătorului. Smerenia nu înseamnă să te disprețuiești sau să rabzi orice din nepăsare. Înseamnă doar să nu-ți atribui ție meritul.
Ce să reții din cuvântul Sfântului Marcu Ascetul
Iată, pe scurt, ideile esențiale pe care merită să le porți cu tine.
- Fapta bună fără smerenie își pierde rodul.
- Fă binele în ascuns și nu aștepta răsplată.
- Smerenia este temelia tuturor virtuților.
- Iartă repede și nu ține socoteala răului.
Nu trebuie să te retragi în pustie ca să trăiești toate acestea. Ajunge să faci un bine mărunt fără să-l spui nimănui și să te bucuri în tăcere.
Aceasta rămâne, până la urmă, esența a ceea ce ne învață Sfântul Marcu Ascetul despre faptele bune și despre smerenie. Un drum simplu, la îndemâna oricui, care începe cu un singur gest neștiut de nimeni.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.