Răbdarea în necazuri nu vine de la sine. Iată cum o dobândești pas cu pas

Toți trecem prin zile grele, prin boli, lipsuri și supărări care ne pun la pământ. Și mai toți ne întrebăm, la un moment dat, de ce ne lipsește puterea de a îndura fără să ne pierdem cumpătul. Răbdarea în necazuri și cum se dobândește nu este un dar care cade din cer gata făcut, ci o lucrare care crește în timp, cu trudă și cu ajutorul lui Dumnezeu.

Vestea bună este că oricine poate învăța să rabde mai bine. Nu trebuie să fii sfânt și nici să strângi din dinți până cedezi. Trebuie doar să începi de unde ești, cu necazul mic de astăzi.

Ce înseamnă, de fapt, răbdarea în necazuri

Mulți cred că răbdarea înseamnă să suferi tăcut, cu fața împietrită. Nu este așa. Răbdarea creștină este puterea de a rămâne în pace și nădejde în mijlocul încercării, fără să cârtești împotriva lui Dumnezeu. Grecii o numeau hypomoné, adică „a rămâne sub” greutate fără să fugi.

Nu e nici nepăsare, nici resemnare cu capul plecat. Părintele Sofronie Saharov spunea că Dumnezeu nu ne scapă întotdeauna de furtună, ci ne dă pace în mijlocul ei. Tocmai de aceea Sfinții Părinți o numesc „mama tuturor virtuților”, fiindcă fără ea nici credința, nici rugăciunea nu țin la greu.

De ce este atât de greu să rabzi când vin necazurile

Ne lipsește răbdarea pentru că ne așteptăm la o viață fără greutăți. Când lucrurile se strică, firea cere alinare imediată și ne pierdem repede nădejdea. Durerea ne închide în noi și începem să ne plângem de soartă.

Aici se strecoară și cea mai veche capcană, aceea de a-i învinui pe ceilalți sau chiar pe Dumnezeu pentru ce ni se întâmplă. Deznădejdea lucrează pe ascuns. Îți șoptește că nimic nu are rost și că efortul tău e zadarnic. Recunoști semnul după gândul care se repetă: „de ce tocmai mie?”.

Cum se dobândește răbdarea în necazuri, pas cu pas

Răbdarea în necazuri se câștigă încet, prin exercițiu zilnic, nu dintr-odată. Începi cu greutățile mărunte și ceri sprijinul lui Dumnezeu, iar puterea de a îndura crește în timp. Iată câțiva pași concreți:

  1. Primește necazul mic de azi fără să te plângi, fie că e o coadă lungă sau o vorbă rea, ca antrenament pentru cele mari.
  2. Spune o rugăciune scurtă chiar în clipa încercării, de pildă „Doamne, ajută-mă să rabd”.
  3. Mulțumește lui Dumnezeu și la greu, după cuvântul „Slavă lui Dumnezeu pentru toate”, rostit de Sfântul Ioan Gură de Aur pe patul morții, în exil.
  4. Citește din Psalmi la vreme de necaz, mai ales Psalmul 37 și Psalmul 90, și din viețile sfinților care au răbdat încercări grele.
  5. Apropie-te de Spovedanie și de Sfânta Împărtășanie, ca să prinzi putere dincolo de a ta.

Apostolul Pavel ne spune în Epistola către Romani că „necazul aduce răbdare, răbdarea încercare, iar încercarea nădejde”. Cu fiecare zi răbdată, te întărești.

Sprijinul rugăciunii și al Bisericii, nu o formulă magică

Rugăciunea nu este o vrajă care șterge necazul peste noapte. Este sprijin viu, iar roadele vin prin statornicie, nu printr-o formulă rostită mecanic. Tocmai de aceea contează mai mult să te rogi puțin în fiecare zi, decât mult o singură dată, sub imboldul fricii.

Aici, sfatul duhovnicului de la parohie face diferența. El te povățuiește când nu mai vezi limpede și te ține pe drum. Iar la boală și suferință grea, mergi și la preot, și la medic, fără să le pui în opoziție. Rugăciunea nu înlocuiește tratamentul, ci îl însoțește.

Trei lucruri de ținut minte despre răbdare

Dacă reții doar câteva idei din toate acestea, păstrează-le pe acestea:

  • Începe cu necazurile mici de fiecare zi, ca să fii pregătit pentru cele mari.
  • O rugăciune scurtă în clipa grea îți ține inima în pace.
  • La boală, unește rugăciunea cu sfatul medicului și al duhovnicului.

Nu te descuraja dacă astăzi ai cedat din nou. Răbdarea în necazuri și cum se dobândește rămâne o lucrare de-o viață, în care fiecare cădere ridicată la loc te apropie de liniștea adevărată.

Începe mâine dimineață cu un gând simplu, acela de a primi cu pace prima supărare a zilei. Așa, încet și statornic, inima se deprinde să stea sub greutate fără să se frângă, iar pacea pe care o cauți prinde rădăcini.