crina 
Am scuturat pușculița lui Andrei ca să iau 20 de lei de pâine, și în loc de mărunțiș au căzut pe masă teancuri de bancnote îndoite cu grijă. Le-am numărat de trei ori, cu mâinile tremurând. 7.400 de lei. Prima dată am crezut că mi-a furat de undeva. M-am uitat la banii aceia mototoliți, unii …
Am oprit mașina în fața porții după 30 de ani. Am rămas cu mâinile pe volan și cu motorul mergând, deși șoferul oprise deja de câteva secunde și mă privea în oglindă, așteptând să cobor. — Aici e, domnule Valentin? a întrebat el încet. Am dat din cap, dar nu m-am clintit. La 60 de …
De 3 zile spălam vasele cu o singură mână și mă rugam ca nimeni să nu bage de seamă. Mâna dreaptă o țineam lipită de corp, ascunsă sub mâneca lungă a bluzei, cu o cârpă legată strâns peste încheietură în loc de fașă. Când ridicam o tavă, o ridicam cu stânga. Când turnam apă în …
Paltonul crem l-am recunoscut înainte să văd cine îl poartă. Îl mai văzusem o dată, la petrecerea firmei, aruncat pe spătarul unui scaun, în timp ce fata care-l purta râdea prea tare la glumele soțului meu. Acum paltonul acela stătea la clasa business, pe locul de lângă geam, la trei rânduri în fața mea. Iar …
Brățara mamei suna altfel când o lăsam seara pe noptieră. Un clinchet subțire, gol pe dinăuntru — nu sunetul acela plin și greu pe care îl știusem toată viața. Prima dată mi-am spus că mi se pare. Că sunt obosită după serviciu, că o fi umflat umezeala lemnul noptierei. Dar aurul adevărat nu minte. Îl …
De dimineață am verificat telefonul de 40 de ori. La prânz încă o dată. Pe la 6 seara am înțeles, cu o limpezime care doare, că niciunul dintre cei doi copii ai mei nu-și amintise că în ziua aceea împlineam 59 de ani. Am pus cana ciobită de cafea în chiuvetă și am ascultat ceasul …
Actele de divorț au aterizat peste castronul cu griș al lui Andrei, chiar în mijlocul mesei de duminică. Câțiva stropi de lapte au sărit pe fața de masă. Cătălin stătea în picioare, cu mâna încă întinsă, așteptând să mă vadă cum mă prăbușesc. Lângă el, fratele lui, Nelu, își sorbea cafeaua de parcă se uita …
Aveam valiza în mână și 40 de minute până la trenul din gară, când Sorin s-a proptit în ușă cu brațele întinse peste toc. — Nu pleci nicăieri, a spus. Cine crezi că are grijă de mama, tu? Am rămas cu palma pe mânerul valizei. Afară aștepta taxiul, contorul mergea, iar în geantă aveam lucrarea …
Mi-a pus plicul în palmă și mi-a strâns degetele peste el cu amândouă mâinile lui bătrâne, de parcă se temea să nu-l scap pe jos. — Cheltuiește-i pe toți până luni, Viorica. Pe toți. Nu mă interesează pe ce. Am rămas cu gura uscată. Plicul era gros, umflat, se simțea teancul prin hârtie. Nu-l deschisesem …
Biletul era prins sub solnița de lut, pe colțul mesei din bucătărie, ca să nu-l ia curentul de la geam. L-am citit de trei ori. Prima dată n-am priceput. A doua oară n-am vrut să cred. A treia oară mi s-a făcut rău. „Am plecat la mare. Ne întoarcem duminică. Descurcă-te tu cu epava.” Scrisul …
Soacra mea a luat microfonul din mâna băiatului de la boxe și a zâmbit spre cele 150 de scaune pline din sală. Un zâmbet dulce, de doamnă respectabilă, cu ruj discret și părul strâns fără un fir ieșit. — Vreau și eu să spun două vorbe. Pentru băiatul meu. Sala a tăcut frumos, cum tace …
— Asta ți-a lăsat ea moștenire, mi-a spus Costel și mi-a pus în palmă capătul unei funii. La celălalt capăt stătea Joiana, o vacă bătrână cu un corn strâmb și cu ochii blânzi, umezi. În cealaltă mână țineam o valiză de carton legată cu sfoară. Aveam 15 ani și, cu doar 3 zile înainte, o …
Puneam masa pentru o singură persoană când telefonul a început să vibreze pe blat și pe ecran s-a aprins un singur cuvânt: „Tata”. Am rămas cu furculița suspendată în aer. Afară, peste acoperișurile din Sibiu, cerul se făcea portocaliu. În bucătăria mea mică mirosea a ceapă călită și a pâine caldă. Era liniște. Genul acela …
Cu 3 săptămâni înainte de nuntă, băiatul meu de 11 ani a intrat în camera mea cu mâinile tremurând și o husă mare de haine, mai lungă decât el. O ținea de umeraș cu amândouă mâinile, de parcă ar fi dus ceva viu. — Mamă, ăsta e cadoul meu, a spus, și vocea i s-a …
O fetiță de vreo 7 ani m-a prins de mânecă în parcarea aproape goală de lângă atelier și mi-a șoptit să nu urc în mașină. Era o seară rece de octombrie, dintr-alea în care se întunecă devreme și îți intră frigul în oase prin salopeta de lucru. Închisesem atelierul, stinsesem luminile, verificasem de două ori …