crina

Verigheta mi-a alunecat pe deget, rece ca un ban uitat în frigider, și exact în clipa aceea Andrei s-a aplecat spre urechea mea, zâmbind larg spre aparatul fotografului, și mi-a șoptit: „Firma lu’ taică-tău e la pământ. Fără bani, nu-mi mai ești bună la nimic.” Preotul îi punea acum lui verigheta pe deget și rostea …

Ploaia de decembrie bătea în parbriz atât de tare, încât ștergătoarele nu mai pridideau, iar șoseaua de centură se golise de parcă tot orașul se închisese în case, lângă brad. Era seara de Crăciun. În oglinda retrovizoare îl vedeam pe Andrei, băiețelul meu de 6 ani, pe jumătate adormit, cu obrazul lipit de geamul aburit …

— Orice ai auzi mâine la notar, tu să taci. Orice. Tata m-a prins de mână în bucătărie, în seara dinaintea înmormântării, și mâinile lui, mâinile alea mari care nu tremuraseră niciodată, tremurau acum ca varga. Afară se întuneca. Pe masă rămăseseră două căni de cafea neatinse și tava cu colaci pe care ne-o adusese …

Am strâns hârtia în pumn atât de tare încât s-a udat de transpirația mea până am ajuns în parcare. „Credit achitat integral.” Atât scria. Două rânduri și o ștampilă. După 7 ani. M-am urcat în mașină lângă Cătălin și mi-au dat lacrimile. Nu plângeam de supărare. Plângeam așa cum nu mai plânsesem de la nunta …

La înmormântarea soțului meu m-am apropiat de sicriu cu o găleată de apă înghețată ascunsă sub palton. Toți credeau că vin să-l sărut ultima oară. Eu veneam să-l trezesc din morți. Erau 50 de oameni în curtea bisericii. Plângeau, se ștergeau la ochi, mă strângeau de mână și-mi spuneau ce om bun fusese Sorin. Iar …

Doctorul credea că vorbește încet. Pe hol, cu ușa salonului lăsată întredeschisă, i-a spus soțului meu că îmi mai rămân 3 zile. Cel mult 3. Că ficatul a cedat de tot și că nu mai e nimic de făcut — doar să stau liniștită, fără dureri. Eu eram în pat, cu ochii închiși, cu tuburi …

Ploua de parcă se spărsese ceva sus, în cer, când am zărit-o pe marginea centurii, lângă o mașină moartă, cu mâinile ridicate spre farurile care treceau fără să încetinească. Era aproape 10 seara și închiseserăm atelierul de un ceas. Mă întorceam doar fiindcă îmi uitasem o trusă de chei pe banc, și dacă n-aș fi …

Băteau în ușă de parcă ar fi vrut s-o scoată din țâțâni. La 3 noaptea, în capătul satului, unde drumul se termină și începe pădurea, nimeni nu bate la ușă dacă nu s-a întâmplat o nenorocire. Am aprins lampa și am stat o clipă în mijlocul odăii, ascultând. Ploaia bătea în geam ca niște pumni …

Băiețelul de 3 ani a lăsat furculița din mână, s-a dat jos de pe scaunul lui înalt și a pornit pe holul hotelului de parcă l-ar fi strigat cineva pe nume. Cei 50 de invitați au rămas cu paharele în aer. Eu am înghețat cu mopul în mână, ghemuită într-un colț, în șorțul meu gri …

La ureche, în timp ce orchestra cânta și invitații ridicau paharele, Sorin s-a aplecat spre mine și mi-a șoptit mândru, de parcă îmi făcea cel mai frumos cadou: — Apartamentul tău trece pe numele mamei, iar noi ne mutăm în chirie. Am rezolvat deja cu ea. Zâmbea. Mirosea a vin roșu și a colonia pe …

8 luni i-am lăsat mărunțiș bătrânei de la gura de metrou, în fiecare dimineață. Un leu, doi, cât găseam prin buzunarul paltonului. Nu ne spuneam aproape nimic. Ea moțăia pe o ladă de lemn, cu o cană de tablă în față, iar eu treceam grăbită spre serviciu. Uneori îmi făcea semn din cap, alteori nici …

Ultimul balon galben se dezumflase pe jumătate și atârna de scândura gardului ca un cap obosit. Am rămas o clipă în mijlocul curții, cu un teanc de farfurii de plastic în mână, ascultând cum se stinge și ultimul zgomot al zilei. În casă, cele trei fete ale mele dormeau claie peste grămadă în patul cel …

Era 4 și un sfert după-amiaza când mi-a sunat telefonul a doua oară în cinci minute. Aveam mâinile pline de făină, frământam aluatul pentru plăcinta pe care Ilinca o cerea de o săptămână. Mi-am șters degetele de șorț și am răspuns. — De ce nu pot scoate bani de pe card?! a lătrat Marius, fără …

— Scoate-o afară pe hoașca asta! Nu mai vreau s-o văd în casa mea! Vocea lui Cătălin a spart liniștea din bucătărie ca un ciob de geam. Fiul meu striga la mine. Băiatul pe care l-am crescut, pe care l-am dus în cârcă până la școala din vale prin noroaiele satului, care până acum 3 …

— Pe numele cui e casa, draga mea? Soacra mea, Aurelia, mă întreba asta pentru a treia oară în aceeași seară, în timp ce împăturea un prosop de-al meu pe genunchi, ca să-mi arate cum se face „ca la casa omului”. Am 33 de ani și de mult învățasem să nu răspund direct la întrebarea …