crina

Ținusem buchetul de floarea-soarelui aproape 2 ore în holul aeroportului, până când celofanul mi se lipise de palmele transpirate. Le alesesem anume pe astea. Andrei spunea mereu, râzând, că floarea-soarelui e singura floare care se întoarce după soare, „exact cum mă întorc eu după tine”. Venisem cu 2 ore mai devreme. Mă machiasem în mașină, …

— Băiatul meu merită o femeie întreagă, nu una care se chinuie de ani de zile și tot nimic. Soacra a spus-o cu lingura de sarmale în mână, la masa de duminică, fără să ridice ochii din farfurie, de parcă vorbea despre vreme. Eu tocmai puneam castronul cu ciorbă pe masă și mi-au tremurat mâinile …

De la poartă am auzit-o râzând. Un râs larg, tânăr, fără nicio grijă — un râs pe care nu i-l mai auzisem de ani buni. Mi se anulase cursa de după-masă și pornisem spre casă cu 2 ore mai devreme, fără să sun, fără să anunț pe nimeni. Sunt dispecer la o firmă de transport …

Aveam pământ negru sub unghii și mâinile crăpate până la sânge când mașina aceea neagră a oprit în fața porții mele. La noi, într-un sat de câmpie din Bărăgan unde nu trece nimic în afară de tractorul lui nea Costică și de dubița cu pâine, un Mercedes lucios oprit la marginea drumului e ca și …

— Ai grijă să nu-mi verși găleata pe pantofi. Costă mai mult decât câștigi tu într-o lună. Bogdan a spus-o fără să-și ridice privirea din telefon, trecând pe lângă mine pe holul de la etajul 4, cu paharul de cafea într-o mână. Doi dintre colegii lui au râs scurt. Eu am strâns mai tare coada …

Mirosul de dezinfectant mi se lipise de gât când am format numărul mamei cu mâna care nu era în ghips. Afară se întuneca. În brațul stâng, prins în gips până la cot, pulsa o durere surdă — dar nu de ea mi-era frică. Mi-era frică de ce se întâmpla la 40 de kilometri de patul …

De 18 ani stătea închis sub cheie, într-o cutiuță de catifea albastră pe care n-o mai deschisesem de mult. Un trandafir de aur cu o piatră roșie în mijloc, făcut la comandă de un bijutier bătrân, într-un atelier de pe o străduță din Brașov, în anul în care s-a născut fata mea. Îl rugasem atunci …

Am descuiat ușa ca un hoț, atent să nu fac zgomot în propria casă. Mă întorsesem din delegație cu 3 ore mai devreme și nu anunțasem pe nimeni. Voiam doar liniște. Îmi imaginam holul gol, marmura rece, tăcerea aia de muzeu în care pășeam în fiecare seară pe la 10, când Matei dormea deja de …

Abia îmi simțeam limba în gură, uscată și umflată de la tubul pe care mi-l scoseseră din gât cu o oră înainte. Mă durea când înghițeam. Mă durea și când tăceam. Radu a intrat în salon fără flori. Asta am observat prima dată — mâinile goale. În 11 ani de căsnicie învățasem să citesc după …

Ploaia îmi intrase deja pe sub guler când tata a aruncat rucsacul după mine, pe treptele de beton. S-a auzit cum se rupe o cusătură veche și cum se împrăștie pe ciment cele două tricouri, o pereche de șosete și periuța de dinți — cam tot ce aveam pe lumea asta. — Din clipa asta …

Aveam apa de ploaie prelinsă pe ceafă când am împins ușa de sticlă a terasei aceleia scumpe din centru. Nu intrasem să mănânc — n-aveam în buzunar decât niște mărunțiș de la două parbrize șterse la semafor. Intrasem doar ca să mă usuc, cât să nu-mi mai clănțăne dinții. Înăuntru mirosea a cafea și a …

— Ia postul ăsta, Cătălin, dar orice-ar fi, să rămâi om. Mi-a spus-o cu mâna pe obrazul meu, o mână uscată și rece, cu pielea subțire ca foița de ceapă. Era 6 și jumătate dimineața, afară ploua de parcă se rupsese cerul, iar pe masa din bucătărie stăteau înșirate pastilele ei, numărate una câte una, …

Am aprins bricheta de trei ori și tot n-am dus flacăra până la lumânare. Felia de tort stătea singură pe farfuria din bucătărie, cu o lumânărică albastră înfiptă strâmb în frișcă, și eu mă uitam la ea de parcă așteptam să intre cineva pe ușă și să înceapă să cânte. N-a intrat nimeni. N-a sunat …

M-am întors cu 2 zile mai devreme dintr-o delegație și, când am oprit mașina în fața casei, la miezul nopții, am văzut lumină la geamul biroului meu — camera în care nimeni n-avea voie să intre. Am stins motorul și am rămas o clipă cu mâinile pe volan. Fusesem plecat 5 zile la Timișoara, după …

— Nimeni n-a rezistat nici măcar o zi. Baftă. Asistenta-șefă mi-a pus fișa groasă în mână și s-a întors pe călcâie repede, de parcă se temea că, dacă mai zăbovește o secundă, o rog să intre cu mine în salon. Pe hol mirosea a dezinfectant. Mereu a dezinfectant, un miros dulceag și tăios în același …