Sunt nopți de peste an când îți visezi mama, bunicul sau pe cineva drag plecat, iar dimineața te trezești cu inima caldă și ochii umezi. Bătrânii spun că visele cu cei dragi vin mai ales în preajma sărbătorilor, când casa se umple de pomeniri, de lumânări și de gânduri la cei duși dintre noi.
Nu e o dovadă, ci o credință blândă, păstrată din vorbă în vorbă prin satele românești. Și totuși, câți dintre noi nu am simțit-o pe pielea noastră, mai ales de Crăciun sau de Paște?
Ce se spune din bătrâni despre visele cu cei dragi la sărbători
Din bătrâni se spune că, în zilele sfinte, cei plecați ne caută mai des în somn, ca un semn de liniște și de aducere aminte. Tradiția populară leagă aceste vise de marile pomeniri, când „se deschid cerurile”, cum ziceau cei vârstnici.
Calendarul ortodox are mai multe Sâmbete ale Moșilor, Moșii de vară și Moșii de iarnă, când familiile duc la biserică colaci, colivă și lumânări pentru cei adormiți. Tocmai în aceste perioade, spun gospodinele de la țară, visele cu cei dragi par mai vii și mai dese.
De ce tocmai atunci? Pentru că acum postim, gătim de sărbătoare și ne strângem cu toții la masă, iar gândul fuge firesc la cei care lipsesc de la ea.
De ce se crede că cei plecați ne caută în vis tocmai atunci
Se crede că sufletele celor dragi se apropie de cei vii când aceștia îi pomenesc, iar sărbătorile sunt chiar vremea pomenirilor și a rugăciunii. Așa se explica, din bătrâni, de ce ne visăm mai des părinții și bunicii în acele zile.
Dincolo de credință, e și o lămurire simplă. Ziua întreagă frămânți aluatul de colaci, aprinzi o lumânare, mergi la cimitir și povestești despre bunici la masă. Gândurile acestea calde se întorc apoi noaptea în vis.
Tot din bătrâni se zicea că, dacă visezi un mort care îți cere ceva, haine, mâncare sau apă, e bine să dai ceva de pomană, „să-i ajungă pe lumea cealaltă”.
Cum se face dezlegarea viselor, după vorba din bătrâni
Dezlegarea viselor, după credința populară, înseamnă a citi semnele cu inima împăcată, nu cu frică. Un vis în care cel drag e senin și zâmbește era socotit semn bun, de iertare și de pace.
În popor se crede că un mort liniștit în vis e „împăcat”, iar unul trist sau care plânge „cere pomenire”. De aceea bătrânii făceau dimineața un lucru simplu, o rugăciune scurtă, o lumânare aprinsă, un gând bun pentru cel visat.
Obiceiuri și superstiții despre somn, păstrate din bătrâni
Bătrânii aveau leacuri simple pentru un somn liniștit și vise senine. Sunt superstiții și credințe, nu rețete, dar au mângâiat generații întregi.
- busuioc sfințit sau levănțică pusă sub pernă, pentru miros bun și odihnă dulce
- o icoană la căpătâi și candela aprinsă seară
- rugăciunea de seară, rostită înainte de culcare
Se mai spunea că nu e bine să povestești un vis urât dimineața pe nemâncate, ci abia după ce ai băut un strop de apă. Și nici să te culci certat, ca să nu-ți tulburi somnul.
Ce să reții din înțelepciunea bătrânilor
Iată câteva gânduri de păstrat din vorba celor vârstnici:
- visele cu cei dragi, mai dese la sărbători, sunt o credință caldă, nu un adevăr dovedit
- pomenirea, lumânarea și rugăciunea aduc liniște celor vii și celor plecați
- un vis senin cu cineva drag era semn bun, de iertare și pace
Toate acestea sunt credințe și obiceiuri populare, păstrate mai ales prin Moldova, Oltenia, Maramureș și Ardeal, nu adevăruri științifice. Bătrânii spun că visele cu cei dragi vin mai ales în preajma sărbătorilor, iar vorba lor rămâne o mângâiere senină, nu o prevestire de care să ne temem.
Așa că, atunci când îți visezi un părinte plecat, aprinde o lumânare și spune-i un gând bun. Tu ce ai auzit din bătrâni despre visele cu cei dragi? Așa se spunea și la voi în familie?
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.