Stai vreodată și te gândești, încă din pat, la visul pe care tocmai l-ai avut? Bătrânii spun că visul de dimineață, dinainte de trezire, e cel care se împlinește, iar vorba asta se aude și astăzi prin satele noastre. Era un fel de adevăr pe care îl auzeai în casă, lângă sobă, înainte să-ți faci cruce și să tragi plapuma peste umăr.
Așa se zicea la noi, din bătrâni, și nimeni nu se gândea să întrebe de ce. Era pur și simplu o credință moștenită, ca atâtea altele legate de somn, de vreme și de semnele zilei.
Ce înseamnă visul de dimineață, după credința din bătrâni
Nu orice vis avea aceeași greutate în ochii bunicilor. Visul de dinainte de trezire era socotit cel „adevărat”, pentru că vine după ce mintea s-a odihnit toată noaptea și sufletul s-a limpezit.
Bătrânii spuneau că visele din zori sunt curate, spre deosebire de cele din prima parte a nopții, tulburate de oboseala și grijile zilei. Se credea că, atunci când totul tace în casă, omul visează cu inima împăcată.
Într-un sat se zicea chiar că visul de spre dimineață vine „de la îngerul de strajă”, cel care veghează somnul. Tocmai de aceea era ținut minte și luat în seamă mai mult decât celelalte.
De unde vine superstiția despre vise și împlinirea lor
Credința aceasta nu s-a născut peste noapte. Vine din înțelepciunea satului, transmisă din gură în gură, în care somnul era văzut ca o punte între lumea aceasta și cea de dincolo.
Se împletea firesc cu rânduiala casei, cu postul și cu sărbătorile. Înainte de culcare se aprindea lumânarea la icoana din colț, se spunea o rugăciune, iar mirosul de levănțică din așternut parcă pregătea sufletul pentru un somn liniștit.
În multe familii, femeile bătrâne erau cele care „dezlegau” visele. Bunica asculta povestea dimineața, la masă, și spunea cu ce semn ai rămas.
Ce vise erau considerate semne bune și ce vise a rău
Fiecare lucru văzut în somn avea tâlcul lui. În tradiția din bătrâni, apa limpede, pâinea, grâul sau o biserică erau semne bune, de bucurie și belșug.
În schimb, apa tulbure însemna necaz, dinții căzuți prevesteau o veste de pierdere, iar focul nu aducea nimic bun. Visele cu cei plecați dintre noi erau privite cu evlavie, ca un fel de vorbă de la ei.
Un vis urât se „lega” și se „dezlega” după obiceiul vechi. Se spunea povestit la apă curgătoare, ca să se ducă pe firul apei și să nu se mai adeverească.
Cum interpretau bătrânii dezlegarea viselor
Dezlegarea viselor era pentru ei un fel de cheie a semnelor. Auzeai în casă tot felul de zicale despre somn, iar mai târziu au apărut și cărțile de „dezlegarea viselor”, nelipsite de la tarabele și anticariatele de odinioară.
O regulă se ținea cu sfințenie. Visul urât nu se povestea pe nemâncate și nici înainte să-ți speli fața, fiindcă se credea că așa „nu se mai împlinește”. Iar visul frumos se păstra în taină, ca să nu strici norocul.
Reține esențialul despre visul de dimineață din bătrâni
Iată, pe scurt, ce ne-au lăsat bătrânii despre visul de dimineață și semnele lui:
- Visul de dinainte de trezire era socotit cel care se împlinește
- Zorii aduceau, în credință, visul „curat” și adevărat
- Apa limpede, pâinea și grâul, semne bune; apa tulbure, semn rău
- Visul urât se „spunea” la apă curgătoare, ca să se ducă
- Toate acestea sunt superstiții și credințe, nu adevăruri dovedite
Astfel de vorbe trezesc amintiri calde celor care au copilărit la țară, lângă bunici. Ele fac parte din identitatea satului românesc și sunt păstrate în culegerile de folclor, precum cele ale lui Simion Florea Marian, ca tradiție populară, nu ca adevăr științific.
Bătrânii spun că visul de dimineață, dinainte de trezire, e cel care se împlinește, iar pentru mulți dintre noi vorba asta rămâne legată de seri liniștite și de povești spuse la gura sobei. Ție ți s-a împlinit vreodată un vis de dimineață? Ce îți spuneau bunicii despre vise?
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.