Există în casele de la țară un obicei vechi, păstrat cu sfințenie de la o sărbătoare la alta. Bătrânii spuneau că, dacă o pui în apă în noaptea de Crăciun sau de Paște și se deschide frumos, anul va fi cu bine. Iar floarea aceasta, numită în popor Mâna Maicii Domnului, nu seamănă cu nimic din ce ai în glastră.
Pare o mână strânsă, cenușie și uscată, fără pic de viață. Dar pune-o în apă și vei vedea cum se desface, petală cu petală, ca și cum ar învia. Tocmai de aceea strămoșii noștri o țineau în casă, ca pe un semn ceresc.
Mâna Maicii Domnului, floarea din care bătrânii citeau norocul anului
Mâna Maicii Domnului este o plantă care stă uscată ani la rând, strânsă într-un ghemotoc, și revine la viață când dă de apă. Oamenii de știință numesc acest fenomen anhidrobioză, însă pentru bunicii noștri era pur și simplu o minune.
Numele i se trage de la felul cum se desface, ca o palmă care se deschide blând. Din pioșenie, oamenii au legat-o de Maica Domnului și de puterea ei ocrotitoare. Sub același nume se vând la noi două plante de înviere, Anastatica hierochuntica din deșerturile Orientului Mijlociu și Selaginella lepidophylla din Mexic, ultima devenind verde în apă.
I se mai spune și trandafirul de Ierihon, fiindcă mulți o aduc din pelerinaje la Ierusalim. La noi se găsește mai ales prin târguri, la mănăstiri și în magazinele cu obiecte bisericești.
Ce se spunea despre noaptea de Crăciun și de Paște
Din bătrâni se spune că semnul florii se citește doar în cele două nopți sfinte ale anului. Dacă floarea se deschide frumos și repede până dimineața, anul ce vine va fi cu rod, cu sănătate și cu pace în casă. Dacă rămâne strânsă sau se desface anevoie, ar fi semn de an mai greu.
De ce tocmai Crăciunul și Paștele? Fiindcă acestea sunt sărbătorile cele mai mari, când oamenii așteptau de la cer un semn pentru drumul lor. În gospodăriile de la țară, dimineața se aduna toată casa în jurul vasului, să vadă cum a ‘răspuns’ floarea.
Cum o puneau gospodinele în apă, pas cu pas
Floarea se așază într-un vas curat, cu apă la temperatura camerei, în seară sfântă, iar până dimineața petalele se desfac singure. Atât trebuia făcut, restul ținea de credință.
Iată cum procedau gospodinele:
- Alegeau o farfurie adâncă sau un castron curat, nu un pahar îngust.
- Așezau floarea cu rădăcinile în jos și turnau apă cât să acopere baza.
- O lăsau peste noapte, vreme de 8 până la 12 ore, fără să o atingă.
Începe să se miște în câteva ore și se deschide complet în 4 până la 24 de ore. Apa rămasă era socotită binecuvântată, iar unii o păstrau ori stropeau cu ea pragul casei. Greșeala cea mai des întâlnită este ținerea florii permanent în apă, fiindcă mucegăiește. Se usucă bine la aer și se poate folosi din nou, zeci de ori.
Alte credințe legate de Mâna Maicii Domnului
Se spunea că floarea așezată lângă o femeie la naștere ar ușura venirea pe lume a pruncului. Se punea în apă când începeau durerile, iar deschiderea ei era citită ca semn bun, de aici și legătura cu numele Maicii Domnului.
Peste an era ținută la loc curat, lângă icoană sau în lada de zestre. Multe gospodine o treceau din mamă în fiică, ca pe un obiect de suflet legat de marile sărbători.
Reține esențialul despre floarea norocului
Iată, pe scurt, ce e bine să știi despre floarea norocului:
- Se pune în apă curată la temperatura camerei, în noaptea de Crăciun sau de Paște.
- Se lasă 8 până la 12 ore; se deschide complet în 4 până la 24 de ore.
- Dacă se desface frumos până dimineața, semnul e bun pentru anul ce vine.
- Nu se ține permanent în apă, ca să nu mucegăiască; se usucă și se refolosește.
- Este o credință din bătrâni, un obicei de suflet, nu un leac.
E bine de știut că aceasta rămâne o tradiție populară frumoasă, culeasă de etnografi în mai multe zone ale țării, nu un adevăr dovedit. Floarea nu prezice nimic despre sănătate, însă bucuria de a o privi cum se deschide lângă icoană, într-o casă caldă de la țară, prețuiește cât toate semnele lumii.
Bătrânii spuneau că, dacă o pui în apă în noaptea de Crăciun sau de Paște și se deschide frumos, anul va fi cu bine, și poate că asta contează cel mai mult, credința și liniștea pe care ți le aduce în suflet. Voi ați avut o astfel de floare în casă, moștenită de la bunici? Povestiți-ne cum o țineați și ce semn ați citit în ea.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.