Sunt cuvinte rostite acum mai bine de o mie șase sute de ani, dar care lovesc la fel de drept și astăzi. Învățătura Sfântului Ioan Gură de Aur despre milostenie și despre cei săraci nu cere bogății, ci o inimă deschisă spre cel de lângă tine.
Poate că ai crezut mereu că pentru a ajuta trebuie să ai mult. Acest mare dascăl al Bisericii spunea exact pe dos. Hai să vedem de ce.
Cine a fost Sfântul Ioan Gură de Aur și de ce vorbea atât despre săraci
Vocea lui a fost numită „de aur” tocmai pentru frumusețea predicilor. Sfântul Ioan Gură de Aur a trăit între anii 347 și 407, fiind arhiepiscop al Constantinopolului din 398, iar Biserica îl pomenește pe 13 noiembrie și, alături de Sfinții Trei Ierarhi, pe 30 ianuarie.
A predicat ani buni la Antiohia, un oraș cu prăpăstii adânci între bogați și nevoiași. Spunea că Biserica de acolo hrănea zilnic aproape 3.000 de văduve și fecioare sărace, pe lângă bolnavi și călători.
De aceea l-au iubit oamenii simpli. Lua mereu apărarea celui lăsat la margine.
Ce înseamnă, de fapt, milostenia adevărată
Mulți reduc milostenia la bani strecurați în palmă. Pentru Sfântul Ioan, ea înseamnă orice faptă bună făcută din inimă pentru aproapele, motiv pentru care o numea „regina virtuților”, cea care ne face asemenea lui Dumnezeu.
Aici stă diferența. Nu contează cât dai, ci cât îți rămâne după ce ai dat. El amintea de văduva din Evanghelie, care a pus doi bănuți și a dăruit mai mult decât toți bogații.
Un cuvânt de încurajare, o iertare, o oră din timpul tău, toate sunt milostenie. Și cea mai prețioasă rămâne cea ascunsă, făcută așa încât să nu știe stânga ce face dreapta.
De ce săracul ne este, de fapt, binefăcător
Răsturnarea pe care o aducea Sfântul îți taie răsuflarea. Cel sărac care primește de la tine îți face un bine mai mare decât îi faci tu lui, fiindcă prin el îți câștigi mântuirea. Ce dai celui lipsit, dai de fapt lui Hristos, după cuvântul „Cel ce miluiește pe sărac împrumută pe Dumnezeu” (Pildele 19:17).
De aceea ne ferea să cântărim dacă omul din fața noastră „merită” ajutorul. Datoria ta este să dai celui care cere, nu să-i anchetezi viața.
Tot el lega milostenia de rugăciune. Mâinile întinse spre cer, spunea, trebuie să fi fost mai întâi întinse spre cel nevoiaș. Altfel, ruga rămâne fără rod. Iar cine împarte din ce are scapă de lăcomie și de robia banilor.
Cum trăiești azi această învățătură, acasă la tine
Vestea bună e că nu trebuie să schimbi lumea, ci doar colțul tău de lume. Milostenia adevărată începe cu vecinul de la scară și cu bătrânul singur de peste drum.
Iată câteva gesturi pe care le poți face chiar de mâine:
- Pune deoparte lunar o sumă mică, de pildă 5 la sută din venit, pentru cei aflați la greu.
- Du un pachet cu alimente de bază, ulei, făină, zahăr, conserve, unei familii sărace din parohie.
- Fă o vizită unui bolnav sau unui bătrân singur, fiindcă timpul dăruit prețuiește cât banii.
- Învață copiii să împartă de mici, prin propriul tău exemplu.
O practică frumoasă în post este „postul de milostenie”. Banii economisiți din renunțarea la carne sau dulciuri îi strângi și îi dăruiești la final cuiva în nevoie.
Reține esențialul din cuvântul marelui dascăl
Câteva idei de păstrat aproape, ca un rezumat al învățăturii:
- Milostenia este „regina virtuților” și te apropie de Dumnezeu.
- Contează inima cu care dai, nu suma.
- Săracul te ajută să te mântuiești, nu invers.
- Fă binele în taină și începe cu cei din jur.
Toată învățătura Sfântului Ioan Gură de Aur despre milostenie și despre cei săraci se strânge într-un singur gând simplu. Nu aștepta să ai destul, pentru că destul nu vei avea niciodată.
Începe azi, cu puținul tău. Acolo, în gestul mic și tăcut, lucrează cel mai mult harul lui Dumnezeu.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.