Ce spunea Sfântul Paisie despre durere și boală. Cuvinte care îți schimbă privirea asupra suferinței

Când boala intră în casă sau când o durere nu te mai lasă să dormi, ai nevoie de un cuvânt care să te țină pe picioare. Tocmai aici stă puterea celor spuse de un călugăr din Athos. Ce spunea Sfântul Paisie despre durere și despre boală nu sună a teorie scoasă din cărți, ci a vorbă caldă, spusă din propria suferință.

Pentru că el a trecut prin asta. A fost operat de plămâni, a avut hernie și, spre sfârșit, cancer intestinal, boala care l-a și răpus. De aceea cuvintele lui ating inima omului încercat.

Cine a fost Sfântul Paisie Aghioritul și de ce ne ajută și azi

Un țăran simplu din Capadocia ajuns sfat al lumii întregi, asta a fost, pe scurt, Sfântul Paisie. S-a născut la Farasa în 1924 și a murit în 1994 la mănăstirea din Souroti, lângă Salonic, iar Patriarhia de la Constantinopol l-a trecut în rândul sfinților în 2015.

Mii de oameni veneau la chilia lui pentru un cuvânt de alinare. Bolnavi, părinți speriați, suflete fără liniște. Tuturor le dădea ceva ce nu găseau la doctor, nădejde.

Învățăturile lui despre suferință sunt strânse mai ales în volumul „Nevoință duhovnicească”, parte din seria Cuvinte duhovnicești, tipărită la noi de Editura Evanghelismos.

Ce spunea Sfântul Paisie despre durere și rostul ei

Durerea răbdată cu credință nu este o pedeapsă oarbă, ci o cercetare prin care omul se curăță și se apropie de Dumnezeu. Așa privea Cuviosul suferința, ca pe un examen care, trecut cu bine, aduce mare folos sufletului.

El spunea că durerea îl smerește pe om și îl scoate din nepăsarea în care trăia. Bolnavul nu se mai poate mândri, iar inima i se înmoaie.

Mai spunea ceva care liniștește mult, că printr-o suferință scurtă, răbdată aici, scapi de chinuri mult mai mari. Iar lacrimile și neputința nu sunt o rușine, ci o ușă deschisă spre rugăciune.

Ce ne învăța despre boală și despre bolnavi

Boala aduce adesea mai mult folos decât sănătatea. Sună ciudat, dar așa învăța Sfântul Paisie, fiindcă neputința trupului îl face pe om să se roage cu inima și să-și pună nădejdea în Dumnezeu, nu doar în puterile lui.

Atenție însă la o greșeală des întâlnită. El nu spunea nicăieri să refuzi doctorul. Dimpotrivă, îi trimitea pe oameni la medic și îi îndemna să facă tot ce ține de ei, analize, operație, tratament, iar restul să-l lase lui Dumnezeu.

În loc de „de ce eu?”, ne sfătuia să spunem des și scurt „Slavă Ție, Doamne”. Și mai spunea că un bolnav care rabdă frumos ajută, prin pilda lui, și pe cei din jur.

Cum aplici azi aceste cuvinte despre suferință

Începe ziua grea cu o rugăciune scurtă din inimă, fie și un singur „Doamne, ajută-mă”, repetat ori de câte ori te apasă durerea. Nu te închide în tine, vorbește cu un preot duhovnic sau cu un om de încredere.

Pentru un bolnav greu, Biserica are Taina Sfântului Maslu, spovedania și împărtășania acasă. Mulți se roagă și Sfântului Nectarie, ocrotitorul celor cu cancer.

Dacă îngrijești pe cineva drag, nu-l copleși cu vaiete și milă. Adu-i liniște, încurajare și ajutor la nevoile de zi cu zi.

Reține esențialul din cuvintele Sfântului Paisie

Iată, pe scurt, învățăturile pe care merită să le ții minte:

  • Durerea răbdată cu credință curăță sufletul și te apropie de Dumnezeu.
  • Boala primită cu mulțumire poate aduce mai mult folos decât sănătatea.
  • Mergi la doctor, dar nu lăsa rugăciunea, amândouă sunt daruri.
  • Nu cârti și nu întreba „de ce eu”, spune „facă-se voia Ta”.

Suferința rămâne grea, nimeni nu spune altceva. Dar privită prin ochii Cuviosului, ea capătă un rost, încetează să mai fie zid și devine drum.

În fond, tot ce spunea Sfântul Paisie despre durere și despre boală se strânge într-un singur îndemn blând, să nu-ți pierzi nădejdea. Pune-ți inima în mâinile lui Dumnezeu și du-ți crucea cu pace, știind că nu ești singur pe acest drum.