Există cuvinte care, odată auzite, nu te mai lasă în pace. Așa este și îndemnul Sfântul Siluan: „Cel ce nu iubește pe vrăjmași nu-L cunoaște pe Dumnezeu”. Pare aspru la prima vedere. Dar în spatele lui stă o viață întreagă de luptă cu sine.
Nu e o teorie scoasă din cărți. Este rodul unei experiențe trăite, pe care un călugăr smerit de la Muntele Athos a verificat-o zi de zi, ani la rând. Și tocmai de aceea cântărește atât de greu.
Cine a fost Sfântul Siluan Athonitul și de unde vine această învățătură
Sfântul Siluan Athonitul a fost un călugăr rus de la Muntele Athos, trăitor între anii 1866 și 1938. La naștere s-a numit Semion Antonov și a fost un simplu țăran din gubernia Tambov, înainte să ajungă, în 1892, la Mănăstirea Sfântul Pantelimon.
Nu a dus o viață de izolare totală. A fost iconom și a condus ateliere cu sute de muncitori, ceea ce face cuvântul lui și mai credibil, fiindcă venea din mijlocul oamenilor.
Învățăturile sale ne-au rămas prin ucenicul său, Părintele Sofronie Saharov, care i-a adunat însemnările în cartea „Cuviosul Siluan Athonitul”. De acolo cunoaștem și fraza despre iubirea vrăjmașilor, născută după ani de rugăciune și după acel cuvânt primit în inimă: „Ține-ți mintea în iad și nu deznădăjdui.”
Ce a vrut să spună Sfântul Siluan cu iubirea de vrăjmași
Pentru Sfântul Siluan, iubirea de vrăjmași nu era un sentiment frumos, ci dovada concretă că harul lui Dumnezeu locuiește cu adevărat în inima omului. Era un fel de termometru al sufletului, simplu și cinstit.
Atenție, asta nu înseamnă să fii de acord cu răul sau cu nedreptatea. Sfântul cerea ură față de păcat, dar milă față de păcătos.
Înseamnă, de fapt, să nu mai porți ură în suflet și să te rogi sincer pentru cel care ți-a greșit. El lega această stare de pacea adâncă a inimii, pacea pe care o pierdem de îndată ce ținem mânie sau plănuim răzbunarea.
De ce este iubirea de vrăjmași dovada cunoașterii lui Dumnezeu
Cuviosul spunea că prezența Duhului Sfânt se recunoaște după milă. Cine are har plânge pentru toți oamenii, chiar și pentru cei care îl rănesc, iar cine păstrează ura încă nu a gustat din această cunoaștere.
Aici stă diferența dintre a-L cunoaște pe Dumnezeu cu mintea și a-L simți în inimă. Poți ști multe despre credință și totuși să rămâi rece. Rugăciunea, smerenia și iubirea de aproapele merg însă împreună, una o hrănește pe cealaltă.
Cum aplici învățătura Sfântului Siluan în viața de zi cu zi
Începe chiar diseară, cu un singur pas. Rostește o scurtă rugăciune pentru persoana care te-a supărat, de pildă „Doamne, miluiește pe cei ce mă mâhnesc”, chiar dacă la început o spui doar cu buzele.
Nu aștepta să simți iubirea de la început. Întoarce ordinea, fapta și rugăciunea vin primele, simțirea urmează în timp. Cu fiecare seară, inima se înmoaie puțin.
Iată câțiva pași concreți pe care îi poți face:
- Adaugă numele celui care te-a rănit pe lista ta de pomenire la rugăciunea de dimineață.
- Oprește gândul de ură imediat ce apare și înlocuiește-l cu o rugăciune scurtă.
- Cere iertare și acolo unde tu ai greșit, nu doar de la ceilalți.
Ferește-te de capcana subtilă de a crede că, dacă ai dreptate, ai și voie să urăști.
Greșeli pe care le facem când încercăm să iertăm
Cea mai frecventă greșeală este să confundăm iertarea cu uitarea. A ierta nu înseamnă să te prefaci că nimic nu s-a întâmplat, ci să te eliberezi de povara urii care îți otrăvește sufletul.
O altă confuzie des întâlnită este să crezi că iertarea înseamnă slăbiciune sau că trebuie să reiei orice relație. Poți ierta din toată inima și, în același timp, poți păstra limite sănătoase față de cine te-a vătămat.
Și mai uităm un lucru. Ne rugăm pentru schimbarea celuilalt, dar nu cerem și pentru noi înmuierea inimii.
Trei lucruri de reținut din cuvântul Sfântului Siluan
Dacă pleci cu un singur gând de aici, fie acesta strâns în câteva rânduri.
- Iubirea de vrăjmași este semnul concret că-L cunoaștem pe Dumnezeu, nu o simplă poruncă.
- Începe cu rugăciunea pentru cel care te-a rănit, chiar și fără simțire la început.
- Iertarea te eliberează mai întâi pe tine, abia apoi îl ajută pe celălalt.
Învățătura aceasta nu cere fapte mărețe, ci o întoarcere mică și statornică a inimii, în fiecare zi. Un nume pus pe lista de rugăciune, un gând de ură oprit la timp, o cerere de iertare rostită cu curaj.
Tocmai de aceea rămâne mereu actuală chemarea Sfântul Siluan: „Cel ce nu iubește pe vrăjmași nu-L cunoaște pe Dumnezeu”. Nu ca o povară pusă pe umerii noștri, ci ca o ușă deschisă spre liniștea pe care o căutăm cu toții.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.