Sunt vorbe pe care le spunem într-o clipă de mânie și pe care le uităm până seară. Cel de lângă noi, în schimb, le poartă în suflet săptămâni întregi. Aici intervine postul limbii, adică grija de a ne păzi de vorbele care rănesc, una dintre cele mai frumoase deprinderi din viața creștinească.
Mulți țin postul de bucate cu mare luare-aminte, dar uită că limba poate face mai mult rău decât o masă bogată. Vestea bună este că această înfrânare se învață pas cu pas, chiar de mâine.
Ce înseamnă, de fapt, postul limbii
Postul limbii este înfrânarea de la cuvintele care rănesc, mint sau învrăjbesc oamenii, așa cum postul trupesc este înfrânarea de la anumite mâncăruri. În tradiția ortodoxă este socotit mai greu, dar și mai roditor decât postul de carne.
De ce mai greu? Pentru că la masă te poți stăpâni, dar gura aproape că vorbește singură. Sfinții Părinți spuneau limpede că degeaba postești de bucate dacă îți „mănânci” aproapele cu vorba.
Sfântul Apostol Iacov a scris cele mai potrivite cuvinte despre asta. În epistola sa, capitolul 3, aseamănă limba cu cârma micuță ce întoarce o corabie mare și cu o scânteie ce aprinde o pădure întreagă. „Dacă cineva nu greșește în cuvânt, acela este bărbat desăvârșit”, spune el.
De ce cuvintele noastre cântăresc atât de mult
O vorbă rea atârnă mult mai greu decât una bună. Nu e doar o impresie, ci ține de felul în care suntem făcuți, fiindcă mintea reține mai puternic jignirea decât lauda. De aceea o ocară se ține minte ani de zile.
Bârfa și clevetirea par păcate mărunte, pe care le facem aproape zilnic. O discuție la poartă, o judecată grăbită despre vecină, o vorbă spusă pe la spate, toate par nevinovate, dar otrăvesc încet sufletul.
Cel mai mult doare însă vorba aruncată în casă. Un cuvânt aspru spus copilului sau soțului strică pacea într-o clipă, iar pacea aceea se reface greu.
Pași simpli prin care ne păzim vorbele în fiecare zi
Cum ne ferim de cuvintele pe care le-am regreta? Cheia este o scurtă tăcere, câteva secunde înainte de a răspunde la mânie, în care ne întrebăm dacă merită. Tăcerea de zece secunde este cel mai bun scut împotriva vorbelor pripite.
Iată câteva deprinderi pe care le poți pune în practică chiar de a doua zi:
- Numără în gând până la zece înainte să răspunzi când ești supărat.
- Treci fiecare vorbă prin trei întrebări: este adevărată, este de folos, este spusă cu bunătate?
- Schimbă cu blândețe subiectul când discuția alunecă spre bârfă.
- Cere iertare repede, chiar în aceeași zi, când totuși ai greșit cu vorba.
- Înlocuiește o vorbă rea cu una de încurajare pentru cel de lângă tine.
Regula celor trei întrebări este veche și folositoare. Dacă răspunsul la toate trei nu este „da”, poate că vorba aceea e mai bine să rămână nespusă.
Rugăciunea, sprijinul nostru de fiecare zi
Rugăciunea ne ajută să ne stăpânim limba pentru că ne aduce aminte de Dumnezeu tocmai în clipele de iuțeală. Nu este o vrajă care lucrează singură, ci o legătură vie prin care cerem putere acolo unde a noastră se sfârșește.
În momentele de cumpănă, când simți că ți se urcă sângele la cap, poți spune în gând o rugăciune scurtă: „Doamne, pune strajă gurii mele.” Sunt cuvinte din Psalmul 140, în care se cere chiar paza buzelor.
Iar când lupta cu vorbele pare prea grea, nu o duce singur. Spovedania și sfatul preotului duhovnic sunt un sprijin adevărat, iar dacă mânia ascunde o frământare mai apăsătoare, e bine să ceri și ajutorul unui medic sau psiholog.
Reține esențialul despre postul limbii
Înainte de a încheia, iată pe scurt cele mai importante repere ale acestei deprinderi:
- Postul limbii înseamnă înfrânarea de la vorbe care rănesc, nu doar de la mâncare.
- Oprește-te zece secunde înainte să răspunzi la mânie.
- Trece fiecare vorbă prin filtrul: adevărat, folositor, blând.
- Cere iertare în aceeași zi când ai greșit cu limba.
- Sprijină-te pe rugăciunea scurtă și pe sfatul duhovnicului.
La urma urmei, postul limbii nu cere isprăvi mari, ci o mică tăcere la timpul potrivit și un strop de blândețe în glas. Începe cu o singură zi în care îți păzești vorbele și vei vedea cum se face mai multă pace în casă.
Cei dragi nu țin minte cât de bine am postit de bucate, dar țin minte vorbele cu care i-am mângâiat sau i-am rănit. Tocmai de aceea, postul limbii și grija de a ne feri de cuvintele care rănesc rămân cel mai frumos dar pe care îl putem face celor de lângă noi.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.