Cele șapte cuvinte ale lui Iisus de pe cruce și ce ne învață fiecare

Pe Golgota, în ceasurile cele mai grele ale răstignirii, Mântuitorul a rostit câteva fraze scurte care au rămas săpate în inima Bisericii. Cele șapte cuvinte ale lui Iisus de pe cruce nu sunt vorbe la întâmplare, ci un adevărat testament duhovnicesc, lăsat nouă din mijlocul durerii.

Ele nu se găsesc toate într-un singur loc. Adunate cu grijă din cele patru Evanghelii, alcătuiesc o rugăciune pe care credincioșii o cugetă mai ales în Vinerea Mare.

Ce sunt cele șapte cuvinte rostite pe Golgota

Ultimele rostiri ale Domnului de pe cruce sunt șapte la număr, strânse din toate Evangheliile. Trei apar doar la Luca, trei la Ioan, iar unul la Matei și Marcu. Tradiția spune că Hristos a stat răstignit aproape trei ceasuri, de la amiază până pe la ora trei după-amiaza.

Biserica le-a rânduit într-o ordine firească, ca pe o rugăciune. Nu sunt propoziții izolate, ci o țesătură de înțelesuri care merită citită pe îndelete, nu în grabă.

1. „Părinte, iartă-le lor, că nu știu ce fac”

Cea dintâi rostire este o rugăciune de iertare pentru cei ce Îl pironeau pe cruce (Luca 23, 34). Domnul nu cere pedeapsă, ci milă. De aici învățăm cel mai greu lucru, iertarea celor care ne nedreptățesc, pe care o primim cerând-o de la Dumnezeu.

2. „Astăzi vei fi cu Mine în rai”

A doua este făgăduința dată tâlharului care s-a pocăit în ultima clipă (Luca 23, 43). Niciun ceas nu este prea târziu pentru întoarcerea la Dumnezeu. O singură pocăință sinceră a deschis porțile raiului, semn de nădejde pentru fiecare păcătos.

3. „Femeie, iată fiul tău. Iată mama ta”

Prin a treia rostire, Domnul o încredințează pe Maica Sa ucenicului iubit Ioan (Ioan 19, 26-27). Din durerea răstignirii se naște o legătură nouă de grijă și dragoste. Suntem chemați și noi să purtăm de grijă celor rămași singuri, iar de aici crește cinstirea pe care Biserica o aduce Maicii Domnului.

4. „Dumnezeul Meu, pentru ce M-ai părăsit?”

Strigătul acesta pare cel mai greu de înțeles (Matei 27, 46). El nu este deznădejde, ci începutul Psalmului 21, o rugăciune care se sfârșește în nădejde. Hristos asumă strigătul întregii omeniri și ne mângâie atunci când simțim că Dumnezeu pare departe.

5. „Mi-e sete”

A cincea rostire arată setea trupească reală a Domnului (Ioan 19, 28). El a fost om adevărat, a flămânzit și a însetat ca noi. Sfântul Ioan Gură de Aur o tâlcuiește și ca sete după mântuirea oamenilor, o sete pe care suntem chemați să o avem și noi după Dumnezeu.

6. „Săvârșitu-s-a”

A șasea vestește că lucrarea mântuirii a fost dusă până la capăt (Ioan 19, 30). Nu este un strigăt de înfrângere, ci de biruință. S-a împlinit, s-a desăvârșit tot ce era de făcut pentru izbăvirea noastră.

7. „În mâinile Tale încredințez duhul Meu”

Ultima dintre cele șapte cuvinte ale lui Iisus de pe cruce este o predare deplină în voia Tatălui (Luca 23, 46). Domnul Își dă duhul cu pace și deplină încredere. Putem face și noi din ea o rugăciune de seară și de încheiere a vieții.

Reține cele șapte rostiri și tâlcul lor

Iată, pe scurt, ce ne lasă fiecare cuvânt:

• 1. Iertarea vrăjmașilor. 2. Nădejdea pocăinței. 3. Grija pentru aproapele.
• 4. Rugăciunea în suferință. 5. Setea după Dumnezeu.
• 6. Biruința Jertfei. 7. Încrederea deplină în Tatăl.

Cele șapte cuvinte ale lui Iisus de pe cruce nu sunt o simplă amintire istorică, ci o școală a credinței pentru fiecare dintre noi. În ele se cuprind iertarea, nădejdea și pacea pe care le căutăm.

Reciteste-le cu evlavie în Postul Mare și în Vinerea Mare, la Denia celor 12 Evanghelii. Sunt cuvinte puține, dar destule cât să ne schimbe viața.