Crezul: ce mărturisim, de fapt, când îl rostim

Sunt cuvinte pe care le-ai auzit de sute de ori la slujbă, poate le rostești și acasă, dimineața. Dar te-ai oprit vreodată să te gândești ce spui, de fapt? Crezul: ce mărturisim, de fapt, când îl rostim este o întrebare care merită un răspuns limpede.

Pentru că aici nu cerem nimic. Mărturisim. Într-un text scurt, strângem tot ce credem despre Dumnezeu, despre Hristos și despre Biserică.

Ce este Crezul și de ce îl rostim

Crezul este mărturisirea de credință a creștinilor ortodocși, numită și „Simbolul credinței”. A fost formulat la primul Sinod Ecumenic de la Niceea (anul 325) și completat la al doilea, de la Constantinopol (anul 381). Are douăsprezece articole, douăsprezece adevăruri de credință.

Cuvântul vine din latinescul credo, adică „cred”. În grecește se numește symbolon, semn de recunoaștere între credincioși. Spre deosebire de „Tatăl nostru”, care este o rugăciune de cerere dată de Iisus, Crezul nu cere nimic. El declară.

În Biserica Ortodoxă Română se rostește fără adaosul „și de la Fiul” (Filioque), pe care îl folosesc romano-catolicii.

Textul Crezului, așa cum se rostește la slujbă

Iată textul Crezului întreg, cel din Liturghier și din cărțile de rugăciuni ale Patriarhiei Române. Îl poți folosi imediat, acasă.

Cred întru Unul Dumnezeu, Tatăl Atotțiitorul, Făcătorul cerului și al pământului, al tuturor celor văzute și nevăzute. Și întru Unul Domn Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, Unul-Născut, Care din Tatăl S-a născut mai înainte de toți vecii. Lumină din Lumină, Dumnezeu adevărat din Dumnezeu adevărat, născut, nu făcut; Cel de o ființă cu Tatăl, prin Care toate s-au făcut. Care pentru noi oamenii și pentru a noastră mântuire S-a pogorât din ceruri și S-a întrupat de la Duhul Sfânt și din Maria Fecioara și S-a făcut om. Și S-a răstignit pentru noi în zilele lui Ponțiu Pilat și a pătimit și S-a îngropat. Și a înviat a treia zi, după Scripturi. Și S-a înălțat la ceruri și șade de-a dreapta Tatălui. Și iarăși va să vină cu slavă, să judece viii și morții, a Cărui împărăție nu va avea sfârșit. Și întru Duhul Sfânt, Domnul de viață Făcătorul, Care din Tatăl purcede, Cela ce împreună cu Tatăl și cu Fiul este închinat și slăvit, Care a grăit prin prooroci. Întru una, sfântă, sobornicească și apostolească Biserică. Mărturisesc un Botez spre iertarea păcatelor. Aștept învierea morților. Și viața veacului ce va să fie. Amin.

Când și cum îl spui corect

La Sfânta Liturghie, Crezul se cântă de tot poporul, înainte de sfințirea darurilor. Se rostește în picioare, cu evlavie, mulți credincioși își fac semnul crucii la început și la sfârșit.

Acasă, locul lui este în rugăciunile de dimineață și de seară. Mulți îl spun și la Botez. Spune-l rar, cu atenție la înțeles, nu repede și mecanic. Dacă ți-e greu să-l înveți dintr-o dată, învață-l pe articole, așa îl rețin mai ușor copiii la cateheză.

Reține esențialul despre Crez

Pe scurt, iată cele mai importante lucruri de știut despre Crez:

• Mărturisire de credință formulată la Niceea (325) și Constantinopol (381)
• Are douăsprezece articole, se rostește la Liturghie, dar și acasă, dimineața și seară
• Mărturisește Sfânta Treime, Învierea lui Hristos și viața veșnică
• În varianta ortodoxă, fără adaosul „și de la Fiul”
• Nu este formulă magică, ci sprijin și tradiție vie a Bisericii

Acum știi, la Crezul: ce mărturisim, de fapt, când îl rostim, răspunsul e simplu. Nu cerem, ci spunem cu glas tare cine este Dumnezeul nostru și ce nădejde avem.

La vreme de boală ori necaz, rostește-l pentru pace și liniște, dar cere și sfatul preotului duhovnic și al medicului. Crezul nu „rezolvă” probleme ca o vrajă. El îți așază credința în ordine și îți adună gândul spre Dumnezeu.