Păianjenii Tetranychidae, inclusiv păianjenul roșu comun (Tetranychus urticae), sunt dăunători cunoscuți ai multor plante de cultură. Acest dăunător, tot mai des întâlnit în ultimii ani, și-a extins gama de plante-gazdă, iar prezența păianjenului roșu pe porumb a crescut semnificativ. Se pune întrebarea: se poate proteja planta de acest atac și în ce măsură?
Păianjenii roșii au fost observați pe porumb de câțiva ani, însă niciodată în număr mare. Situația s-a schimbat pe măsură ce sezoanele de vegetație au devenit tot mai călduroase și secetoase – condiții ideale pentru acești acarieni, care pot ajunge să colonizeze local până la 100% din plantele dintr-o cultură.
Aproape fiecare plantă infestată cu păianjeni roșii poate părea o amenințare majoră, dar cel mai important aspect este gradul de infestare și efectele hrănirii lor. Există diferențe mari în acest sens: la fel ca în culturile de sfeclă de zahăr, și în cazul porumbului, păianjenii colonizează în principal marginile culturii. Cu cât se avansează în interiorul solei, cu atât sunt mai puțini. Cele mai grave daune apar de obicei la 10–20 de metri de la marginea câmpului. Acestea duc deseori la uscarea prematură a frunzelor, de jos în sus, uneori chiar a întregii plante, scurtând semnificativ perioada de vegetație a porumbului.
Deși păianjenul roșu are dimensiuni foarte mici, este un dăunător periculos mai ales în anii calzi și secetoși. Adaptabilitatea sa la condițiile climatice, fertilitatea ridicată, stilul de viață ascuns (pe partea inferioară a frunzelor, sub pânza pe care o țese), precum și lipsa unui program de combatere la porumb îl avantajează. Mai mult, se poate hrăni cu multe specii de plante, ceea ce îi permite să se reproducă și să migreze ușor între culturi și plante spontane.
Acest acarian are aparat bucal adaptat pentru înțepat și supt, hrănindu-se prin înțeparea țesuturilor și extragerea sucului celular. La început, simptomele sunt greu de observat. Pe măsură ce populația crește, apar pete mici galben-deschis pe frunze, vizibile de sus, care ulterior se extind și capătă culoare brună. Uneori sunt confundate cu simptome ale bolilor fungice (precum pătarea frunzelor) sau cu carențe de nutrienți.
Care este certitudinea că este vorba de păianjenul roșu pe porumb?
Este suficient să întoarcem frunza – sub pete se observă o pânză fină cu mici acarieni (adulți, larve și ouă transparente). Cel mai bine se observă cu o lupă. Cu timpul, petele se extind, afectând întreaga frunză, care se decolorează progresiv, până ajunge galbenă, brună și, în final, se usucă. Uscarea este accentuată de transpirația excesivă în perioadele de secetă și lipsă de umiditate. Se poate afirma cu certitudine că nici coloniile uriașe de afide nu produc daune comparabile cu acest mic acarian. Stadiile dăunătoare sunt atât larvele, cât și adulții.
Păianjenul roșu poate apărea oriunde
Fermierii și consilierii se întreabă frecvent:
– de unde provine păianjenul roșu?
Acest acarian este prezent în mod natural în mediul înconjurător și în agroecosisteme. Infestează arbori și arbuști fructiferi, ornamentali și forestieri, culturi legumicole, sfeclă de zahăr, dar și vegetația spontană anuală și perenă, inclusiv buruienile de pe și din jurul câmpurilor. De aici migrează spre porumb. Conform Institutului de Protecție a Plantelor, păianjenii pot fi observați pe porumb încă din iunie, însă cele mai mari daune și densități apar din a doua jumătate a lunii iulie până spre sfârșitul lunii august. Frunzele se usucă mai repede în condiții de temperaturi ridicate și secetă, motiv pentru care acarianul este mai ușor de depistat în astfel de ani.
Păianjenul roșu începe infestarea porumbului de la margini
– De ce afectează atât de puternic marginile culturii și plantele de-a lungul căilor tehnologice?
Acest acarian se deplasează mai ușor la marginea solei, iar acest tip de colonizare este obișnuit. Multe specii de dăunători se comportă la fel, migrând din exterior și colonizând mai întâi marginile, apoi extinzându-se spre interior. În mijlocul unei sole mari, păianjenii proveniți din surse externe sunt mai rari.
De asemenea, căile tehnologice din cultura de porumb facilitează migrarea dăunătorilor în câțiva rânduri alăturate. Pe aceste trasee, din cauza iluminării mai bune, cresc frecvent buruieni care favorizează pătrunderea acarienilor în cultură.
Aceste informații sunt utile, deoarece, dacă în viitor se va autoriza utilizarea acaricidelor în cultura de porumb, combaterea păianjenului roșu va putea începe de la margini, ceea ce ar simplifica intervenția fără a necesita tratarea întregii sole. De asemenea, trebuie avut în vedere că în interiorul culturii umiditatea este mai mare, datorită umbrei reciproce a plantelor și lipsei curenților de aer. La marginea câmpului, plantele pierd apă mai rapid, iar prezența păianjenului accentuează și mai mult această pierdere.
Păianjenul roșu dezvoltă mai multe generații pe porumb
Acest acarian minuscul are un corp de 0,3–0,5 mm lungime. În sezonul de vegetație, dezvoltă 4–5 generații pe porumb. O femelă depune aproximativ 100 de ouă. Dezvoltarea unei generații depinde în special de temperatură și variază de la câteva zile la câteva săptămâni. Iernează femele fecundate, ascunse în desișuri, crăpături ale scoarței sau la marginea câmpurilor.
Primăvara, migrează către buruieni, unde apare prima generație. De aici, păianjenii se deplasează spre culturile agricole, inclusiv porumbul. Primele femele iernate, colorate roșu-cărămiziu, apar pe porumb în a doua jumătate a verii. După o scurtă perioadă de hrănire și fecundare, coboară spre locurile de iernare din apropiere.
Monitorizarea și combaterea sunt dificile
Păianjenul roșu este dificil de observat în cultura de porumb (inclusiv cea zaharată). Totuși, este recomandat să se efectueze monitorizări regulate de primăvara până toamna, mai ales pe marginile solei. Trebuie urmărite frunzele care își schimbă culoarea de jos în sus.
Este necesar să se întoarcă frunza și să se verifice dacă nu este acoperită cu o pânză fină, adesea greu de observat. O lupă este foarte utilă în acest scop. Femelele estivale sunt galben-verzui, cu pete brun-verzui laterale, iar cele hibernante sunt roșii, fără pete. Masculii sunt galben-verzui, cu formă romboidală. Ouăle sunt albicioase, sferice. Larvele seamănă cu adulții, dar au doar trei perechi de picioare. Inițial sunt incolore, apoi devin ușor verzi.
Până în prezent, niciun produs fitosanitar nu este autorizat pentru combaterea acarienilor la porumb, deoarece este o problemă recentă. Infestările masive sunt încă locale. Dacă, în viitor, condițiile meteorologice vor favoriza creșterea populației, este posibil ca firmele producătoare de pesticide (similar cazului sfeclei de zahăr) să fie interesate de omologarea acaricidelor. Până atunci, fermierii pot apela la măsuri preventive, precum: respectarea rotației culturilor, izolarea spațială față de alte plante-gazdă, fertilizare echilibrată (în special cu azot), combaterea buruienilor, cosirea rigolelor, tocarea atentă a resturilor vegetale.
Vremea și apariția păianjenilor roșii
Infestările locale puternice cu păianjenul roșu pe porumb pot fi surprinzătoare pentru fermieri. Daunele sunt vizibile, mai ales pentru că se concentrează la marginea solei. Astfel de daune grave sunt observate în anii foarte calzi și secetoși.
Este important de știut că păianjenul roșu apare în culturile de porumb din toată țara în fiecare an, dar de obicei în număr mic, fără impact vizibil. Populația acestui dăunător depinde de condițiile meteorologice actuale, profitând de perioadele calde și uscate pentru a se înmulți. Creșterea umidității și răcirea vremii îi reduc activitatea. Populația este, de asemenea, diminuată de diverși prădători naturali.
Păianjenul roșu, fiind un dăunător polifag, este prezent pe numeroase plante cultivate și spontane. Porumbul este una dintre multele sale plante-gazdă. Nu este un pericol nou pentru porumb, dar abia în ultimii ani și-a arătat potențialul dăunător local. Căldura și seceta îi favorizează dezvoltarea. Deși poate fi prezent în întreaga cultură, cele mai mari daune apar pe marginile solei. În prezent nu este supus combaterii, însă dacă populația sa crește și problema devine larg răspândită, va fi necesară elaborarea unui program complet de combatere, inclusiv cu utilizarea acaricidelor.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.