De ce o numim pe Maica Domnului „Scara„ care L-a coborât pe Dumnezeu la oameni

Sunt cuvinte pe care le auzi în biserică și treci pe lângă ele, fără să te oprești asupra lor. „Scara cerească pe care S-a coborât Dumnezeu” este unul dintre ele. Întrebarea „De ce o numim Scara care L-a coborât pe Dumnezeu la oameni” are însă un răspuns vechi și cald, păstrat de Biserică cu multă grijă.

Maica Domnului este numită astfel fiindcă prin nașterea lui Hristos din ea, Dumnezeu a venit din cer și a coborât printre noi. Ea este puntea vie care a unit pământul cu cerul.

Ce înseamnă că Maica Domnului este „Scara” care L-a coborât pe Dumnezeu

Numele acesta nu este o metaforă inventată târziu. El vine direct din imnografia ortodoxă, din Acatistul Bunei Vestiri, unde Fecioara este lăudată cu chemarea „Bucură-te, scară cerească pe care S-a coborât Dumnezeu”.

Ideea este simplă și adâncă în același timp. O scară leagă două lumi aflate la distanță. Prin Maica Domnului, Dumnezeu Cel necuprins a putut lua trup omenesc și a putut locui printre oameni.

De aici și celelalte nume înrudite din același Acatist, „ușă” prin care a trecut Hristos, „pod care treci pe cei de pe pământ la cer”. Toate spun, în fond, același lucru, ea este legătura prin care s-a apropiat cerul de noi.

Scara lui Iacov, vedenia care o vestea pe Născătoarea de Dumnezeu

Totul pornește dintr-o vedenie a Vechiului Testament. În cartea Facerea, la capitolul 28, patriarhul Iacov vede în vis o scară sprijinită pe pământ, al cărei vârf atingea cerul, iar îngerii urcau și coborau pe ea.

Părinții Bisericii, între care Sfântul Ioan Damaschin, au tâlcuit această scară ca o preînchipuire a Fecioarei Maria. Așa cum scara unea cele două lumi, tot așa prin ea s-a făcut unirea dintre Dumnezeu și om.

Este o deosebire frumoasă aici. La Iacov, îngerii urcau întâi. În Întrupare, accentul cade pe coborârea lui Dumnezeu spre om, pe smerenia Lui de a Se face trup, așa cum o mărturisește Evanghelia după Ioan în primul capitol.

De ce o cheamă credincioșii pe Maica Domnului în ajutor

Pentru că, fiind „scară” între cer și pământ, ea rămâne și astăzi mijlocitoare. Biserica o numește „grabnică ajutătoare” și „folositoare a celor necăjiți”, cea care duce rugăciunile noastre înaintea Fiului ei.

E bine să reții o lămurire aici, ca să nu greșești. Biserica nu se închină Maicii Domnului așa cum se închină lui Dumnezeu. O cinstește și o cheamă să mijlocească, ceea ce nu este același lucru.

În evlavia românească, icoanele ei sunt cinstite ca făcătoare de minuni, precum cea de la Mănăstirea Nicula sau icoana „Prodromița” de la Athos. Mulți credincioși au primit alinare și ajutor, iar Biserica le mărturisește cu măsură, fără goana după senzațional.

Cum o putem chema în rugăciune pe Maica Domnului

O poți chema oricând, printr-o rugăciune scurtă, spusă din inimă. Dimineața sau seară, în fața icoanei, cu o candelă aprinsă, este momentul cel mai potrivit, dar nu și singurul.

Cea mai cunoscută rugăciune o poți spune chiar acum:

„Născătoare de Dumnezeu, Fecioară, bucură-te, ceea ce ești plină de har, Marie, Domnul este cu tine. Binecuvântată ești tu între femei și binecuvântat este rodul pântecelui tău, că ai născut pe Mântuitorul sufletelor noastre.”

O alta, dintre cele mai vechi rugăciuni închinate ei, este „Sub milostivirea ta scăpăm, Născătoare de Dumnezeu”.

Ce este bine să reținem despre „Scara” care L-a coborât pe Dumnezeu

Pe scurt, iată lucrurile esențiale de păstrat în minte despre această chemare:

  • Maica Domnului este numită „Scara” fiindcă prin ea Dumnezeu a coborât la oameni
  • Numele vine din vedenia scării lui Iacov, din Facerea 28, tâlcuită de Sfinții Părinți
  • O chemăm în ajutor pentru că mijlocește pentru noi înaintea Fiului ei
  • Icoanele ei sunt cinstite ca făcătoare de minuni, cu evlavie, fără senzaționalism

Iată, așadar, de ce o numim Scara care L-a coborât pe Dumnezeu la oameni. Nu este un titlu pompos, ci mărturisirea unei legături reale, păstrate de Biserică de aproape două mii de ani.

Data viitoare când auzi această chemare la slujbă, oprește-te o clipă. În spatele unui singur cuvânt stă întreaga taină a apropierii dintre cer și pământ, iar ea îți este mereu la îndemână, printr-o rugăciune spusă cu credință.