Din florile de soc se face și ceai, bun la răceală și pentru transpirație.

Vine vara și gardurile de la marginea satului se umplu de buchete albe, parfumate. Puțini știu ce comoară au la îndemână. Din florile de soc se face și ceai, bun la răceală și pentru transpirație, un leac pe care bunicile noastre îl țineau la mare cinste în podul casei.

Hai să-ți povestesc cum culegi florile, cum usuci ceaiul și cum îl prepari exact ca pe vremuri. E mai simplu decât crezi, iar mirosul acela dulceag te duce direct în copilărie.

Ce este socul și de ce era atât de prețuit din bătrâni

Socul negru (Sambucus nigra) e un arbust care crește singur, la marginea pădurilor, pe lângă garduri și drumuri, în toată România. Înflorește în mai și iunie, când scoate buchetele acelea albe cu miros dulce.

Se zicea din bătrâni că nu era gospodărie la țară fără un mănunchi de flori de soc puse la uscat în pod. Le țineau pentru iarnă, ca să aibă ceai de răceală la îndemână.

Atenție mare la cules. Socul adevărat e arbust, cu lemn, și nu moare iarna. Nu-l confunda cu bozul (Sambucus ebulus), o buruiană înaltă, toxică, ce moare la frig, are fructele îndreptate în sus și un miros neplăcut.

Ceaiul de flori de soc, leacul vechi pentru răceală

Cum prepari ceaiul de flori de soc? Pui o linguriță de flori uscate, sau două buchețele proaspete, la o cană de apă clocotită de 250 ml. Acoperi cana și lași la infuzat 8 până la 10 minute, apoi strecori. Se bea cald, îndulcit cu o linguriță de miere.

Florile de soc conțin flavonoide și uleiuri volatile, iar din bătrâni se spune că ajută la răceala și gripa de sezon. Când răcești, bei 2 până la 3 căni pe zi.

Cel mai bun moment e seară, înainte de culcare. Așa lucrează leacul peste noapte, când corpul se odihnește.

Cum te ajută florile de soc la transpirație

Se spune din bătrâni că un ceai cald de soc, băut seară, ajută trupul să transpire și să dea afară răceala. E cel mai de folos când ești înfrigurat și moleșit.

Secretul stă în căldură. Bei ceaiul fierbinte, te înfășori bine în pătură și stai la căldură. Bunicii ziceau că așa „scoți răceala prin nădușeală”. Dacă bei ceaiul rece, efectul acesta nu mai apare.

Era socotit un leac blând mai ales pentru cei mici și pentru bătrâni. Totuși, femeile însărcinate și copiii mici ar trebui să fie prudenți, iar cine ia tratamente sau are probleme de sănătate să întrebe întâi medicul.

Cum culegi și usuci corect florile de soc

Florile se culeg pe vreme uscată și însorită, dimineața, după ce s-a ridicat roua. Alegi umbelele albe, proaspăt deschise și bine parfumate.

Iată greșelile pe care le fac începătorii:

• Spală florile cu apă, ceea ce le ia din aromă și din putere. Nu se spală.
• Culeg tot buchetul cu codițele verzi groase, care dau gust amar. Iei doar floricelele.

Le usuci la umbră, întinse subțire pe o pânză sau pe hârtie, niciodată la soare direct. Apoi le păstrezi în pungi de hârtie sau borcane, la întuneric. Așa își țin aroma în jur de un an.

Reține esențialul despre ceaiul de flori de soc

Pe scurt, iată ce e bine să ții minte despre acest leac de la bunici:

• Se culege în mai și iunie, pe vreme uscată, fără spălare.
• O linguriță de flori uscate la o cană de apă clocotită, infuzat 8 până la 10 minute.
• Se bea cald, cu miere, 2 până la 3 căni pe zi.
• Seară, învelit în pătură, pentru transpirație.
• Se usucă la umbră și se ține în pungi de hârtie, cam un an.

Vezi tu, leacurile bune nu erau deloc complicate. Din florile de soc se face și ceai, bun la răceală și pentru transpirație, un dar al verii pe care îl strângi în câteva minute și îl ai la îndemână toată iarna.

Mai țineți minte ceaiul de soc de la bunici? Cum îl făceați la voi în casă?