Dreptul Simeon, bătrânul care L-a ținut pe Dumnezeu în brațe. Iată pentru ce nevoi i se roagă oamenii!

Sunt sfinți pe care îi cunoaștem dintr-o singură întâmplare, dar care ne rămân în suflet pentru totdeauna. Așa este Dreptul Simeon, bătrânul care L-a ținut pe Dumnezeu în brațe, în clipa în care Pruncul Iisus a fost adus la templu. O scenă scurtă, dar plină de o căldură pe care creștinii o simt și astăzi.

Mulți credincioși îi cer ajutorul la momentele grele ale vieții, când răbdarea pare că se sfârșește. Hai să vedem cine a fost el și de ce oamenii se întorc, an de an, spre rugăciunea lui liniștită.

Cine a fost Dreptul Simeon, bătrânul care L-a ținut pe Dumnezeu în brațe

Dreptul Simeon a fost un bătrân drept și temător de Dumnezeu din Ierusalim, despre care vorbește Evanghelia după Luca, capitolul 2. El primise făgăduința Duhului Sfânt că nu va gusta moartea înainte de a-L vedea cu ochii săi pe Mântuitorul.

Tradiția păstrată de Sinaxarul Bisericii spune că Simeon a fost printre cei șaptezeci de învățați care au tălmăcit Vechiul Testament în limba greacă, lui revenindu-i Cartea proorocului Isaia. Tocmai pentru gestul de la templu, Biserica îl numește „primitorul de Dumnezeu”, iar pomenirea lui se face a doua zi după Întâmpinarea Domnului.

Minunea prin care Dreptul Simeon L-a ținut pe Dumnezeu în brațe

Întreaga lui viață s-a împlinit într-o singură dimineață. La patruzeci de zile de la naștere, Maica Domnului a adus Pruncul la templu, după rânduiala cea veche, iar bătrânul L-a luat în brațe și a rostit cuvintele „Acum slobozești pe robul Tău, Stăpâne”.

Acea rugăciune, numită „Cântarea lui Simeon”, se cântă și astăzi la Vecernie, în fiecare seară. Întâlnirea sfântului cu Pruncul stă chiar la temelia sărbătorii Întâmpinării Domnului.

Tradiția mai spune că, demult, când traducea cuvintele proorocului Isaia, Simeon s-a îndoit că o fecioară poate naște și a vrut să schimbe cuvântul. Un înger l-ar fi oprit, vestindu-i că va trăi până va vedea împlinirea profeției. Gestul de a-L purta pe Dumnezeu în brațe ne învață că răbdarea îndelungată își primește, la vremea ei, răsplata.

Pentru ce nevoi i se roagă credincioșii Dreptului Simeon

Cei mai mulți oameni se roagă acestui sfânt pentru o moarte lină și împăcată, fără chinuri și cu sufletul liniștit. Pentru că a ținut un Prunc în brațe, este socotit și ocrotitor al copiilor mici și al femeilor însărcinate.

Părinții și bunicii îi cer ocrotire pentru cei nou-născuți, iar mamele tinere îl pomenesc pentru o naștere ușoară. Tinerele familii care își aduc întâiul copil la biserică găsesc în el un sprijin cald.

Dar mângâierea cea mai mare o primesc cei care simt că rugăciunea lor întârzie să fie ascultată. Simeon a așteptat o viață întreagă, iar răbdarea lui îi încurajează pe toți cei care duc o povară de mulți ani.

Ce acatist și rugăciune i se citesc Dreptului Simeon

I se citește Acatistul Sfântului și Dreptului Simeon, primitorul de Dumnezeu, așa cum apare el în cărțile de rugăciuni recunoscute. Mulți obișnuiesc să-l citească timp de patruzeci de zile la rând, cu o candelă aprinsă în fața icoanei.

Acasă, rânduiala este simplă. Aprinzi candela sau o lumânare lângă icoană, începi cu rugăciunile obișnuite și citești apoi acatistul, de preferință dimineața sau seară, în liniște. La rugăciunea de seară poți adăuga „Acum slobozești pe robul Tău”.

Greșeala începătorilor este să aștepte un răspuns imediat. Cheia nu stă în grabă, ci în statornicie și în încrederea că Dumnezeu ascultă la vremea potrivită.

Ce să nu uiți despre Dreptul Simeon

Dacă vrei să reții doar esențialul, iată punctele de care să te ții.

  • A trăit până L-a ținut în brațe pe Pruncul Iisus, la Întâmpinarea Domnului.
  • I se roagă pentru bătrâni, prunci, femei însărcinate și o moarte împăcată.
  • Acatistul se citește 40 de zile, cu candelă aprinsă lângă icoană.
  • Cheia rugăciunii rămâne răbdarea și încrederea în făgăduința lui Dumnezeu.

În fond, povestea acestui bătrân ne arată că viața de credință se sprijină pe răbdare. El a așteptat liniștit, fără să-și piardă nădejdea, iar bucuria i-a venit la momentul cel mai potrivit.

Așa este și pentru noi. Când ne rugăm Dreptului Simeon, bătrânul care L-a ținut pe Dumnezeu în brațe, învățăm să așteptăm cu pace și să credem că nicio rugăciune sinceră nu rămâne fără răspuns.