Sunt suferințe care par fără ieșire, dureri care se întind peste ani și ne fură orice nădejde. Tocmai despre o astfel de neputință ne vorbește vindecarea slăbănogului de la Vitezda, după 38 de ani de așteptare, una dintre cele mai mișcătoare minuni din Evanghelie.
Este o întâmplare care a mângâiat mii de inimi de-a lungul veacurilor. Pentru că ne arată că, oricât de lung ar fi drumul prin suferință, Dumnezeu nu uită pe nimeni.
Scăldătoarea Vitezda și omul uitat de toți
Lângă Poarta Oilor din Ierusalim, pe unde treceau animalele aduse spre jertfă la Templu, se afla o scăldătoare numită Vitezda, adică „casa milei”. Numai Evanghelia după Ioan, la capitolul 5, ne istorisește ce s-a petrecut acolo.
În cele cinci pridvoare acoperite zăcea o mulțime de bolnavi, orbi, șchiopi și paralizați. Credința lor era că un înger tulbura din când în când apa, iar cel dintâi care intra atunci se făcea sănătos.
Printre ei era un slăbănog, neputincios trupește de 38 de ani. Cuvântul „slăbănog” nu înseamnă aici slab sau firav, ci paralizat, țintuit la pământ. Nimeni nu-l ajuta să ajungă primul în apă, iar alții îi luau mereu înainte.
Drama lui se prinde într-o singură vorbă pe care o spune Domnului: „Doamne, nu am om.” Aceasta este icoana deznădejdii noastre, omul singur, uitat de toți, care a încetat aproape să mai spere.
Cum s-a petrecut vindecarea slăbănogului de la Vitezda
Tămăduirea acestui bolnav nu s-a făcut prin apă și nici prin înger, ci prin puterea cuvântului lui Hristos. Mântuitorul i-a spus doar atât: „Scoală-te, ia-ți patul tău și umblă!”, iar omul s-a ridicat într-o clipă, după aproape patru decenii de neputință.
Domnul nu așteaptă să fie rugat. El se apropie singur de cel căzut și îl întreabă: „Voiești să te faci sănătos?” Așa arată că izvorul adevăratei vindecări nu era apa, ci Persoana Lui.
Ascultarea bolnavului a fost neîntârziată. A luat patul și a pornit, fără să se îndoiască. Iar minunea s-a săvârșit într-o zi de sâmbătă, spre mustrarea fariseilor, care s-au tulburat că omul își poartă patul în zi de odihnă.
De ce a întrebat Hristos „Voiești să te faci sănătos?”
Întrebarea aceasta nu era de prisos. Hristos o pune fiindcă nicio vindecare nu se face cu sila, Dumnezeu așteaptă mai întâi dorința și libertatea omului, voința lui îndreptată spre bine.
Tămăduirea trupului era doar începutul. Sufletul avea nevoie de mai mult, de aceea, regăsindu-l în Templu, Domnul îl avertizează: „De acum să nu mai păcătuiești, ca să nu-ți fie ceva mai rău.”
Iată legătura tainică dintre păcat și suferință, pe care o mărturisește Biserica. Nu orice boală vine din păcat, căci în alt loc, la orbul din naștere, Hristos lămurește limpede acest lucru. Sfântul Ioan Gură de Aur, tâlcuind Evanghelia după Ioan, arată tocmai răbdarea uimitoare a acestui om ca pildă pentru noi toți.
Ce ne învață despre răbdare și nădejde
Cei 38 de ani de așteptare ne învață că niciun timp petrecut în suferință nu este pierdut înaintea lui Dumnezeu. Ajutorul vine la ceasul rânduit de Sus, adesea tocmai când nu mai nădăjduim nimic de la oameni.
Nu ne putem pune toată încrederea în „apa” și în sprijinul omenesc. Răbdarea în necaz devine ea însăși o formă de credință vie, iar Hristos vine adesea când suntem singuri și părăsiți de ceilalți.
Cum trăim astăzi învățătura de la Vitezda
Învățătura de la scăldătoare se trăiește prin câțiva pași simpli. Să nu deznădăjduim în încercare, să cerem cu credință tămăduirea și să ne ferim de păcatul care îmbolnăvește sufletul.
Pentru noi, adevărata „scăldătoare” a sufletului sunt Sfintele Taine, mai ales Spovedania și Împărtășania. Acolo ne ridicăm din slăbănogirea păcatelor.
Apoi, putem fi noi „omul” care lipsea bolnavului, cel care îl ajută pe aproapele căzut lângă noi. Iar rugăciunea stăruitoare nu trebuie să înceteze, chiar și atunci când răspunsul întârzie.
Reține esențialul minunii de la Vitezda
Iată, pe scurt, adevărurile pe care le păstrăm din această minune:
- Slăbănogul a așteptat 38 de ani, dar s-a vindecat într-o clipă, prin cuvântul Domnului
- Dumnezeu întreabă mai întâi dacă voim cu adevărat să ne facem sănătoși
- Vindecarea trupului cheamă și îndreptarea sufletului, „să nu mai păcătuiești”
- Nădejdea în Hristos nu rămâne niciodată de rușine, oricât ar întârzia ajutorul
Această întâmplare rămâne o mângâiere pentru oricine trece prin boală, singurătate sau o situație blocată de ani buni. Ea ne spune că nimeni nu este cu adevărat uitat, oricât de greu i-ar fi.
Tocmai de aceea, vindecarea slăbănogului de la Vitezda, după 38 de ani de așteptare, ne cheamă să nu pierdem nădejdea. Dacă El a putut ridica un om după aproape patru decenii de neputință, atunci niciuna dintre durerile noastre nu este prea mare pentru mila Lui.
Vrei mai multe rețete delicioase?
Urmărește-ne pe Facebook pentru rețete noi în fiecare săptămână.